Afaceri economice internationale prin prelucrare in lohn

Operatiunea de prelucrare in lohn, numita si productie la comanda, s-a dezvoltat mai ales pe relatiile din Vest-Est si Nord-Sud, prin delocalizarea de catre firmele occidentale a unor productii industriale intensive in manopera in tari din Europa Centrala si de Est sau din regiuni in curs de dezvoltare. Prelucrarea in lohn consta intr-o afacere economica internationala desfasurata pe baza contractuala intre doua firme din tari diferite, in care una executa lucrari la comanda (prelucreaza materii prime, materiale, produse semifabricate), dupa modele, desene si sub marca celeilalte firme, acesta din urma preluand produsul finit in scopul desfacerii sale pe piata. Atat in teoria economica, cat si in practica, in conditiile in care exportatorul prelucreaza materialele ordonatorului se apreciaza ca luhnul este activ. Fara aceasta conditie, lohnul este pasiv. Operatiunile de prelucrare in lohn angajeaza raporturi de colaborare si in productie, in tehnica, si, ca atare, ele pot fi luate in considerare drept actiuni de cooperare economica internationala, indeosebi in formula cunoscuta sub denumirea de “productie la comanda”, insa si sub denumiri precum “comert de monopol” sau “export de manopera”. Intr-o anumita masura, lohnul constituie o sursa de promovare a reexporturilor, deoarece importatorul, de regula, vinde produsele respective in principal pe piete straine. Operatiunea de prelucrare in lohn se diferentiaza de operatiunile clasice de export-import prin faptul ca obiectul operatiunii il constituie prelucrarea materiilor prime, materialelor, a produselor semifinite, apartinand de regula uneia dintre parti (importatorul), de catre cealalta parte (exportatorul). In practica afacerilor economice, firma care lanseaza comanda se numeste “ordonator”, “importator” sau “beneficiar”, iar cea care realizeaza produsul “executant” sau “exportator”. Executantii prin prelucrarea in lohn sunt firme care dispun de factori de productie, cladiri, masini, utilitati, forta de munca, dar nu au produse de marca, prezinta slabiciuni in activitatea de management si marketing in afacerile economice in general, in cele internationale in special. Ordonatorii in lohn sunt firme posesoare a unor marci de prestigiu bine introduse pe piata mondiala si care tind sa-si extinda afacerile, valorificand la maximum avantajele care decurg din pozitia forte pe care o detin pe aceasta piata. Afacerile economice prin prelucrarea in lohn pot avea diferite motivatii, care in general sunt avantaje pentru partenerii de afaceri.

Avantajele executantului (exportatorului):

(Isi foloseste surplusul capacitatilor de productie pe seama unor piete externe in conditiile specifice acestei operatiuni, adica exportand manopera, utilitati, intr-un fel si amortizarea masinilor, a cladirilor, etc. (Isi mentine productia la un nivel cantitativ acceptabil sau chiar ridicat, chiar daca nu dispune de materiile prime si materialele care sa corespunda din punct de vedere calitativ cerintelor pietei contemporane, procurandu-le de la ordonator. (Are posibilitatea sa-si modernizeze o serie de activitati din domeniul proiectarii de produs si al tehnologiei executarii acestuia, primind odata cu comenzile si o serie de modele, desene, uneori si asistenta tehnica, deci un veritabil “know-how” de fabricatie. (Isi mentine la un nivel relativ ridicat gradul de ocupare a fortei de munca, iar impactul conostintelor dobandite de la partenerul extern se rasfrange favorabil asupra calitatii acesteia. (Executarea unor produse in lohn reprezinta o dovada a competitivitatii intreprinderii sub aspectul productiei, ceea ce pentru managerii competenti poate constitui o premisa de trecere la fabricarea unor produse sub marca proprie (subproductie, coproductie).

Avantajele ordonatorului (importatorului):

(Isi mareste volumul afacerilor economice (venituri, profituri) fara investitii in productie, deoarece sunt folosite capacitatile de productie ale partenerului. (Obtine o rata inalta a profiturilor datorita diferentelor mari care exista, de regula, intre nivelul salariilor din tara sa si tara executantului, unde acestea sunt reduse, precum si faptului ca isi valorifica din plin avantajele comercializarii sub marca proprie. (Isi consolideaza pozitia pe piata, dezvoltarea si mentinerea unei cote ridicate din vanzarile pe piata prezentand efecte favorabile de durata in lupta de concurenta.

Prelucrarea in lohn prezinta si o serie de limite si riscuri, unele comune oricarei afaceri economice internationale, altele caracteristice acestei operatiuni comerciale:

Limite si riscuri pentru executantii in lohn

(Lohnul este o productie la comanda, un export de manpera si de utilitati de productie care, asa cum s-a aratat, ii confera executantului avantaje financiare mici, o rata financiara modesta a profitului, “partea dolarului” revenind ordonatorului. (Riscul ca ordonatorul sa renunte la afacerea economica in lohn, in cazul unei conjuncturi nefavorabile ce se poate manifesta pe piata produselor respective, poate avea urmari catastrofale pentru executant, care si-a pregatit forta de munca si intreaga organizare a productiei pentru fabricarea produselor comandate in lohn. (Productia in lohn, deci sub marca straina, amana, pe perioade indelungate actiunile de promovare si comercializare in nume si pe cont propriu, de fapt il mentine pe executant in anonimat, cu consecinte nefavorabile asupra prestigiului firmei sale pe piata internationala. Prelungirea pe termene foarte lungi a luhnului condamna intreprinderea executanta la stagnare comerciala si, intr-o anumita masura fiind la discretia altor firme, pot ajunge in pragul falimentului. (Riscuri legate de intarzierile ce pot sa apara in transportul si aprovizionarea cu materii prime si materiale, care pot sa influenteze negativ continuitatea si ritmicitatea productiei, cu toate consecintele negative care decurg din aceasta situatie. (Riscul de pret care se manifesta pentru exportator, in sensul ca pretul la produsul finit realizat de acesta poate deveni nerentabil in raport cu pretul factorilor de productie proprii utilizati pentru producerea lui, care dupa semnarea contractului pot creste semnificativ (forta de munca, energia, apa etc). (Lohnul asigura exportatorului un venit in devize mai redus decat in cazul in care ar exporta produse finite de provenienta integrala din productie proprie, sub marca proprie, evident cu un management adecvat.

Limite si riscuri pentru ordonatorul in lohn

(Este posibil ca executantul produselor in lohn sa nu respecte intocmai prescriptiile privind calitatea produselor, sa inregistreze procente ridicate de rebuturi. Evident ca ordonatorul se asigura prin contract pentru aceste situatii, dar problema devine delicata cand se irosesc materii prime si semifabricate valoroase. (Ca urmare a unei eventuale nerespectari a unor cerinte de calitate, cat si a termenelor de livrare, ordonatorul risca sa piarda momente conjuncturale favorabile sau chiar afaceri economice deja contractate. (Ordonatorul “preia” indirect unele riscuri, care apar la executant datorita unui management uneori de calitate redusa, unor dereglari sociale si politice, calamitati naturale, etc.

Privind cu obiectivitate avantajele comparative intre cele doua parti, trebuie sa mentionam ca operatiunile de prelucrare in lohn rezolva sau conciliaza discrepantele ce se manifesta din punct de vedere calitativ si sortimental intre posibilitatile interne ale intreprinderii executante a produsului si cerintele pietei externe, stimuland un anumit spirit de cooperare intre partenerii de afaceri. Pentru respectarea pe deplin a adevarului trebuie insa subliniat ca ordonatorul obtine avantaje mult mai mari decat executantul, atat pe termen scurt cat,mai ales, pe termen lung. In fond, ordonatorul obtine, analizand efectele economice in cumul, o rata a profitului de zeci de ori mai ridicata decat executantul, isi consolideaza pozitia pe piata mondiala, prospera, in timp ce executantul produselor in lohn supravietuieste.

Contractul de prelucrare in lohn se particularizeaza printr-o serie de elemente specifice acestei tehnici de afaceri economice internationale. Astfel, acest contract prevede urmatoarele drepturi si obligatii:

A. Pentru executant: a) Obligatii:
(sa execute produsul in conditiile de calitate convenite
(sa respecte termenele de livrare
(sa asigure pregatirea pentru vanzare, stocare, ambalare, etc.
(sa asigure conditii pentru receptia cantitativa si calitativa.

b) Drepturi:
(sa incaseze pretul convenit
(sa beneficieze de avansuri, materii prime, modele, desene
(uneori sa indice denumirea fabricii sub marca ordonatorului

B. Pentru ordonator: a) Obligatii:
(sa asigure modele, desene, consultanta tehnica, materii prime si materiale in totalitate sau partial
(sa preia produsele finite in conditiile in care acestea corespund standardelor convenite
(sa plateasca pretul convent si eventual un avans pentru lansarea produsului in fabricatie.

c) Drepturi:
(sa controleze procesul de fabricatie sis a efectueze receptia produsului direct sau printr-o institutie abilitata in controlul calitatii.
(sa valorifice marca proprie si sa comercializeze produsul fara nici o opunere din partea executantului
(sa perceapa penalizari pentru nerespectarea de catre executant a conditiilor de calitate si termene de livrare.