Universitatea “Valahia” Targoviste
Facultatea de Stiinte Economice
Specializarea Marketing

DESIGNUL INCALTAMINTEI

CUPRINS

Introducere
Cap. I. Istoria pantofilor
Cap. II .Tipologia pantofilor
Cap. III. Functiile incaltamintei
Cap. IV.Structura incaltamintei
Cap. V. Aprecierea calitatii incaltamintei(Marci)
Cap. VI. Tendinte in designul pantofilor Bibliografie/Webografie

INTRODUCERE

Designul este un cuvânt de origine engleză care se pronunta [ pron. di-zain ] si care inseamna proiect, desen (de conceptie), schita (de conceptie). Termenul de "design" a apărut in 1851, în legătură cu complicatele realități ale producției industriale. Este o concepție și o metodă de creație care urmărește să asigure fiecărui produs un înalt randament funcțional, însoțit de un aspect agreabil. În toate epocile de înflorire umană a existat o corelare între posibilitățile materiale, nivelul tehnologic, relațiile economice interne și externe, orizontul spiritual exprimat prin gustul artistic și capacitatea de creație. Mai mult chiar, tehnologul și artistul se confundau la început într-o singură persoană. Arta, tehnica și știința nu sunt domenii incompatibile, contradictorii sau concurente, ci doar specifice și solidare. Ele se implică și se condiționează reciproc. Designerul știe că funcționalul, ergonomicul, esteticul și economicul conlucrează pentru a se ajunge la eficiență. Încălţămintea a avut întotdeauna un rol important pentru oameni. Fie pentru a simboliza averea şi poziţia socială sau pentru a ne proteja de pietre , zăpadă sau alte suprafeţe , istoria modernă a dezvoltării omului merge “mână în mână” sau mai bine zis “picior în încălţăminte” cu istoria încălţămintei. Potrivit unor cercetări ştiinţifice , predecesorii noştrii , primii oameni moderni , au migrat din Africa acum 100.000 – 200.000 ani , şi în timp ce se deplasau spre nord în regiuni cu un climat mai răcoros din Europa şi Asia , s-a născut o nevoie de a acoperi şi proteja picioarele de mediul înconjurator. Cercetătorii consideră ca primele încalţări au fost fabricate în timpul epocii glaciare , deşi se consideră ca ar fi putut exista încă de acum 500.000 de ani în zonele nordice cu climat rece. Ideea de încălţăminte pentru protecţia picioarelor se consideră a fi prins contur la o scară mai mare doar în urmă cu 25.000 de ani. Însă cercetătorii nu au o idee clară referitoare la motivul pentru care fiinţele primitive din acele timpuri au hotărât să nu mai meargă desculţi. Cea mai vechie încălţăminte din lume , care înca există, este considerată a avea aproximativ 9000 de ani şi au fost descoperite în California , SUA. Din cauza faptului ca erau confecţionate din plante şi animale încălţămintea antică era perisabilă şi există puţine vestigii care să indice un anumit design folosit.

Capitolul I – ISTORIA PANTOFILOR

PREISTORIE Folosite pentru drumuri lungi in cautare de hrana, incaltarile oamenilor preistorici erau confectionate din piele de animal pe care o tabaceau cu instrumente din piatra. “Design-ul” era simplu: un oval din piele de dimensiunea talpii, cu marginile ridicate, legat cu fasii de piele, iar calcaiul era acoperit de legaturi impletite din fire de iarba. Pentru iarna, talpii din piele i se atasa o bucata de blana legata de picior cu acelasi gen de impletitura.
ANTICHITATE
In Grecia antica, pantofii aveau semne distinctive, precum inaltimea talpii sau culoarea, pentru fiecare categorie sociala, si se purtau in functie de specificul activitatilor zilnice. Grecii au fost inovatori in adaptarea pantofilor pe forma piciorului. Incaltamintea femeilor era bogata in accesorii, fiind foarte eleganta si, deseori, extravaganta. In Imperiul Roman consulii purtau incaltaminte alba, senatorii aveau sandale de culoare maro, iar soldatii purtau ghete scurte cu degetele descoperite.
ASIA
Incaltamintea traditionala japoneza are diferite modele, dintre care “Geta” sunt cei mai cunoscuti in vest. Acestia dateaza din perioada Heian (794-1192). Talpa pantofilor, din lemn, este sprijinita pe doua sipci orizontale din acelasi material. Sipcile, numite “ha”, sunt de diferite inaltimi, de la 4-5 centimetri, pentru a tine kimono-ul ferit de praf, pana la 10 centimetri pentru “geta” folosite pe timp de ploaie. Snurul pantofilor este, de obicei, negru pentru barbati, si rosu pentru femei.
EUROPA
In Anglia secolului al XV-lea, barbatii au adoptat o noua forma de incaltaminte, numita “poulaines”, cu varful lung si ascutit. Acesti pantofi tindeau sa aiba varful din ce in ce mai lung, asa ca au fost impuse legi pentru a stopa acest fenomen: pentru omul de rand era permis un varf de numai 5 cm, iar pentru aristocratie 60 de cm. In Italia sfarsitului de secol XV, femeile purtau pantofi cu platforma foarte inalta, la care au renuntat dupa semnalarea mai multor pierderi de sarcina cauzate de cazaturi.

IN PREZENT Categoriile de pantofi contemporani sunt foarte diversificate. Exista pantofi pentru aproape fiecare gen de activitate pe care o poate efectua o persoana. Sireturile, “ariciul”, tocurile si accesoriile, diversificarea materialelor disponibile pentru incaltaminte fac posibila satisfacerea necesitatilor si a gusturilor fiecarei persoane. In zilele noastre culoarea sau forma nu mai sunt criterii de diferentiere a categoriilor sociale, dar o mare importanta o au brand-urile si calitatea pantofilor.

Pantofii tradeaza personalitatea

Indiferent de capriciile modei, care isi pun amprenta asupra formelor, culorii si materialelor din care este confectionata incaltamintea, avem tendinta sa alegem exact aceiasi pantofi care se potrivesc gusturilor, firii si obiceiurilor noastre.
Pantofii spun multe despre personalitatea purtatorului, cu atat mai mult cu cat, adesea, reprezinta accesoriile pe care le bagam in seama cel mai putin cand incercam sa ne aranjam tinuta.

Forma pantofilor Indiciile oferite de forma pantofilor purtati in mod curent difera intre barbati si femei. Doamnele care prefera pantofii cu virful foarte lung si ascutit sunt rafinate, delicate si cu un simt estetic dezvoltat. Multe sunt vulnerabile si simt nevoia sa fie protejate, iar unele dintre ele, care au ales astfel de pantofi, se gandesc la ei si ca la o posibila arma de aparare in caz ca ar fi agresate. Tocurile foarte inalte sau talpile bizare, foarte groase, daca nu sunt elemente fortate de capriciile modei, arata ca doamna in cauza si-ar dori sa fie mai inalta sau ca se simte complexata de o silueta plinuta si are impresia ca un plus de inaltime subtiaza. Femeile care poarta de obicei pantofi fini cu tocuri inalte nu obisnuiesc sa circule ca pietoni si cele mai multe nici nu concep sa se deplaseze altfel decat cu masina. Cele care opteaza pentru o incaltaminte de zi comoda, fara toc sau cu tocuri joase si plate chiar daca nu sunt la moda, fie au probleme de sanatate care le obliga sa se incalte astfel, fie sunt modeste, calme si au o ocupatie curenta care le obliga sa circule mult pe jos ori sa stea mult timp in picioare. Femeile care isi aleg pantofii mai mici decat masura pe care ar trebui sa o poarte sunt vanitoase si complexate, invidioase si nesincere. Sunt gata sa suporte orice disconfort pentru a fi in centrul atentiei si de obicei sunt cele care continua sa spuna ca au 30 de ani si dupa ce au implinit 45. Barbatii care prefera incaltamintea comoda, tip sport, sunt oameni activi si energici, obisnuiti sa se imbrace in blugi si tricou, care se simt ciudat in haine festive. Dimpotriva, barbatii care opteaza pentru pantofi clasici, foarte eleganti, sunt rafinati si spilcuiti tot timpul, bine situati financiar sau cu dorinta de a fi considerati astfel. Daca aleg incaltamintea cu virf rotund, sunt romantici si blinzi, iar daca opteaza pentru cea cu varf patrat, sunt firi mai aspre si independente. Barbatii care aleg pantofii cu talpa groasa rareori sunt complexati de propria inaltime. De regula, sunt foarte grijulii cu sanatatea lor, se tem de frig si umezeala, iar daca au racit cumva se poarta ca niste copii foarte mofturosi si se plang ca nu sunt bine ingrijiti, desi stiu foarte bine sa se ingrijeasca singuri. De obicei, barbatii nu prea se uita la pret cand aleg pantofii. Daca insa o fac, sunt zgirciti sau lucreaza cu banii si au ajuns sa-i adore.
Despre culori... Culoarea preferata pentru incaltaminte ne poate spune si ea cate ceva despre temperamentul purtatorului, mai ales in ceea ce priveste femeile. Cele care aleg la pantofi aceeasi culoare cu cea a posetei sau asortata la unul dintre elementele vestimentare sunt persoane cu bun gust, care, daca isi permit, pot fi elegante chiar si fara a fi tinere si moderne. Doamnele care opteaza mereu pentru pantofi de culoare inchisa sunt firi practice si linistite, modeste si nu foarte sociabile. Dimpotriva, cele care poarta pantofi viu colorati vor musai sa iasa in evidenta, sunt vesele si nonconformiste, genul care nu ezita sa-si vopseasca parul verde daca asta le-a trecut prin cap si au impresia ca le avantajeaza.
... si intretinerea pantofilor Pantofilor li se acorda de obicei prea putina atentie si, oricat ar fi de scumpi si de calitate, nu arata impecabil pe orice picior. O persoana poate fi uneori "cantarita" si dupa cat de bine isi intretine pantofii. Cel care are in permanenta pantofii bine lustruiti este calculat, atent la detalii si foarte preocupat de impresia pe care o lasa celor din jur. Daca pantofii sunt si eleganti, persoana in cauza nu prea circula pe jos si de obicei are o meserie in care i se impune sa arate impecabil. Cel care are mereu pantofii prafuiti, oricat ar fi de frumosi, obisnuieste sa mearga mult pe teren si acorda mai putina atentie chichitelor estetice. O pereche de pantofi foarte eleganti, dar cu tocurile scalciate, arata ca doamna in cauza, oricat ar fi de bine imbracata, este neglijenta, comoda, nepasatoare si nu are simtul estetic format. Cat despre pantofii care sunt vizibil vechi si demodati, dar inca arata impecabil la purtator, mai ales daca este vorba despre o femeie, acestia indica o buna gospodina, o femeie calculata, care, chiar si atunci cand nu este bogata, stie sa arate ingrijit si sa-si tina "blazonul" in orice conditii.

Capitolul II – TIPOLOGIA PANTOFILOR

1. pantofi cu toc jos sau inalt, de interior sau de strada; 2. ghete pana la glezna, cizme de inaltime medie, cizme pana la genunchi si cizme mai inalte de genunchi; 3. sandale de diferite tipuri, "espadrile" (pantofi cu partea superioara din panza si talpi din material vegetal imple- tit), pantofi de tenis, pantofi de sport si pentru alergat, sandale de plaja si alte tipuri de incaltaminte de strada; 4. pantofi speciali de sport destinati unei anumite activitati sportive, prevazuti cu diverse accesorii, precum: crampoane, tinte, opritoare, bride sau accesorii similare, precum si ghete de patinaj, clapari de schi si incaltaminte pentru cros, ghete de lupta, ghete de box si pantofi pentru ciclism. Mai sunt incluse si articolele mixte compuse din patine (pe gheata sau role) prinse pe incaltaminte; 5. pantofi de dans; 6. incaltaminte alcatuita dintr-o singura piesa, in special din cauciuc sau material plastic, prin formare in matrita, exclusiv produsele de unica folosinta din material subtire (hartie, folie de plastic etc., fara talpi aplicate); 7. galosi ce sunt purtati peste incaltaminte, uneori fara toc; 8. incaltaminte de unica folosinta cu talpi aplicate; 9. incaltaminte ortopedica.

Capitolul III – FUNCTIILE INCALTAMINTEI

Asa cum s-a aratat , rolul incaltamintei vizeaza protejarea piciorului de actiunea factorilor externi, asigurarea echilibrului piciorului in pozitie ortostatica si in mers , mentinerea unei stari confortabile si crearea unei satisfactii estetice pentru purtator in consecinta , functiile incaltamintei se prezinta astfel: 1. functia de protectie este asigurata prin alegera materialelor de confectie cu cele mai potrivite proprietati si a celei mai adecvate tehnologii pentru destinatia data. 2. functia ortopedica este realizata prin alegerea modelului si a dimensiunilor care confera cea mai buna stabilitate si concordanta cu cerintele traditiei si modei. 3. functia igienico-medicala se asigura prin alegera materialelor cu cea mai potrivita compozitie chimica pentru asigurarea unui microclimat nedaunator pentru pentru tegumente si nestanjenitor pentru circulatia sanguina. 4. functia estetica si de personalizare este asigurata prin proprietatile estetice ale materialelor de confectie , model si tehnica de confectie. In caracterizarea incaltamintei se folosesc curent notiunile comoditate , purtabilitate, durabilitate, estetica etc., notiuni cu caracter complex si, intr-o anumita masura, subiective, exprimate dupa criterii mai mult sau mai putin unitare , desi standardizate in general.

Capitolul IV – STRUCTURA INCALTAMINTEI

Orice articol de incaltaminte cuprinde doua grupe de piese: a) piese pentru partea de sus a incaltamintei , care acopera zona dorsala a piciorului si, uneori , gamba si pulpa .Aceste piese se grupeaza in : piese exterioare , numite si “fete” (vizibile din exterior), piese intermediare , numite “intarituri” si piese interioare, numite “captuseli”; b) piese pentru partea de jos a incaltamintei , care substituie suportul plantar. La randul lor , acestea se grupeaza in piese exterioare (“de uzura”), aflate in contact nemijlocit cu mediul de deplasare , piese intermediare , care au rol de umplere sau de intarire si piese interioare ( de legatura) , care contribuie la solidarizarea celor doua parti ale incaltamintei. Piesele respective se realizeaza din materiale cu proprietati adecvate rolului fiecarei piese: proprietati de rezistenta si estetice pentru piesele de uzura si pentru fete, propietati igienice si de confort pentru piesele interioare s.a.m.d.. Caputa este piesa cea mai solicitata , atat la confectionare , cat si in timpul purtarii (solicitarii la flexiuni repetate in zona metatarsofalangiana). Se confectioneza din materiale care prezinta deopotriva elasticitate si plasticitate ridicate, cel mai larg utilizata fiind pielea tabacita mineral, extrasa din zona cruponului. Se confectioneaza in variantele :intreaga, redusa sau combinata cu alte piese. Varful este situat in partea anterioara a fetelor si este solicitat, in timpul purtarii foarte frecvent, la socuri si lovituri.Se confectioneaza din materiale rezistente si estetice. Se intareste cu o piesa numita bombeu, realizat din material textil puternic impregnat. Carambul acopera partile laterale si posterioare ale piciorului fiind mai putin solicitat. Se confectioneaza din materialele cu proprietati estetice si igienice ridicate. Staiful acopera zona calcaiului . Se confectioneza din materiale rezistente la uzura si estetice. Se rigidizeaza cu o intaritura realizata din material fibros (de regula inlocuitori tip carton), puternic apretata , pentru a mentine forma incaltamintei, prevenind astfel deplasarea calcaneului si deformarea piciorului. Captuselile si acoperisul de brant se realizeaza cu luseu agreabil si proprietati igienice apte sa asigure confort si microclimat nedaunator. Se realizeaza din mesina, piele semisintetica, inlocuitori textili sau piei sintetice. Tocul reprezinta principalul element de caracterizare a stilului de incaltaminte , variind dupa destinatie , moda etc. Pentru sortimentul curent de incaltaminte se foloseste tot mai mult modalitatea confectionarii tocului din materiale plastice rezistente, invelit cu materiale specifice fetelor. Tocul poate fi realizat din mai multe piese din piele denumite flecuri si este acoperit cu o piesa ce vine in contact cu planul de sprijin denumita capac de toc(extremitatea tocului) care se realizeaza din materiale rezistente la uzura, in variante usor de aplicat pe loc. Talpa necesita folosirea de materiale adecvate destinatiei si modelului , in general materiale rezistente la uzura si, pe cat posibil confortabile. Talpa se realizeaza din placi sau prin tehnologii specifice prelucrarii maselor plastice si cauciucului(in cazul variantelor “talpa si toc” ori “talpa monolit”). Glencul este piesa cu cel mai pregnant rol ortopedic, prevenind deformarea boltii plantare , prin mentinerea formei arcuite a liniei talpii. Se confectioneaza din lemn , mase plastice sau, cel mai adesea , din otel de arc. Brantul este piesa suport a piciorului , fiind multiplu si complex solicitata. Pe langa proprietatile de rezistenta, trebuie sa prezinte proprietati igienice foarte bune. Se realizeaza din carton pentru brant si, cel mai frecvent, se completeaza cu acoperitori de brant. Piesele incaltamintei se decupeaza prin croire dupa tipare ori stantare , sau se formeaza in matrite prin presare ori injectare.

Capitolul V – APRECIEREA CALITATII INCALTAMINTEI

In aprecierea calitatii incaltamintei se iau in considerare elemente ca: nivelul concordantei dintre functiile estetice (linia, modelul, materialul, calapodul, culoarea, forma tocului, decupajul, executia, decorarea si finisarea) si cele functionale (durabilitatea, igiena, confortul). Examinarea se realizeaza organoleptic , prin masuri instrumentale , incercari de laborator si purtare experimentala. Pentru produsele realizate industrial , verificarea se face pe loturi omogene , la care doar marimile pot fi diferite . Modalitatea de verificare variaza in functie de elementele supuse verificarii. Conditiile generale de calitate , ambalarea si marcarea se verifica pe o proba de 5% din numarul de perechi din lot. Se evidentiaza materialele de confectie , aspectul general , numarul, gravitatea si raspandirea defectelor si simetria intre piesele aceleiasi perechi.Aceste conditii prezinta o importanta majora pentru vanzarea cu amnanuntul , ale fiind urmarite , la acest nivel , pentru fiecare articol in parte. Dimensiunile incaltamintei se verifica instrumental. In diferite tari , marimea incaltamintei se exprima in diferite sisteme : metric(cm); sistemul punctelor cizmaresti-1 punct=6,67mm (Franta), 1 punct=8,4 mm (Anglia) etc.

- MARCI

MANOLO BLAHNIK

De pe plantatia de banane Inovator si reformator al luxului in materie de incaltaminte, prezent de peste 30 de ani in toate topurile de specialitate, Manolo Blahnik are radacini mai mult decat umile. S-a nascut in 1942, in Santa Cruz - insulele Canare - intr-o plantatie de banane, avand un tata ceh si o mama spaniola. In 1965, Blahnik termina cursurile de literatura si arhitectura ale Universitatii din Geneva, dupa ce initial se inscrisese la Drept si Stiinte Politice, conform dorintei parintilor, care vedeau in el un viitor diplomat. Nimic nu parea inca sa sugereze viitoarea sa cariera ca designer de pantofi. Primele semne de interes fata de acest domeniu au aparut in urmatorii cinci ani, cat Blahnik a studiat in Paris, in cadrul L'Ecole des Beaux-Arts si la Louvre Art School. Pentru a se intretine in scoala, Blahnik a lucrat in aceasta perioada la un magazin cu imitatii de haine scumpe din Saint Germain de Prés. In 1970, se muta la Londra, tatal sau indemnandu-l sa invete engleza cat mai bine. A lucrat mai intai ca ajutor intr-un magazin de imbracaminte, apoi a devenit fotoreporter de moda la „Sunday Times“. Devenind prieten cu Paloma Picasso si cu marele fotograf de moda Eric Boman, reuseste, in 1971, sa-i arate primele sale schite si proiecte Dianei Vreeland, un nume destul de important printre designerii din New York. Impresionata, Diana Vreeland i-a sugerat sa se apuce de confectionat pantofi, domeniu in care singura experienta a lui Blahnik era ca-si vazuse tatal impletind sandale pentru toata familia.
Descoperirea
Dupa ce s-a intors la Londra, in 1972, Blahnik a inceput sa creeze pantofi barbatesti pentru Zapata, un boutique din Chelsea. Insa a descoperit rapid ca aceasta slujba nu face altceva decat sa-i limiteze creativitatea. In acelasi an insa, norocul i-l scoate in cale pe Ossie Clark, un alt designer de top al vremii sale. Ossie ramane impresionat de ideile lui Blahnik si ii cere acestuia sa creeze pantofii pentru o prezentare de moda a sa. In scurt timp, pantofii lui Blahnik devin o obsesie printre jurnalistii de moda, actritele „hip“ si diversele figuri ale lumii mondene, dar si pentru staruri deja consacrate, cum a fost Lauren Bacall. In 1973, cu ajutorul unui imprumut de 2.000 de lire sterline, Blahnik cumpara magazinul Zapata si-si deschide propria afacere, alaturi de sora sa, Evangelina. Un an mai tarziu, devenea primul barbat „de coperta“ din istoria editiei britanice a „Vogue“, pozand alaturi de o alta vedeta in plina ascensiune, Angelica Huston. Incet, dar sigur, faima lui Blahnik se intinde si dincolo de Ocean. La solicitarea Bloomingdale’s, designerul a lansat prima colectie pentru piata americana in 1978. Succesul a fost atat de rasunator, incat, dupa mai putin de un an, Blahnik isi deschidea primul magazin pe Madison Avenue, centrul modei din New York. In 1980, deja crea pantofi pentru Perry Ellis si afacerile erau mai prospere ca niciodata. Cand parea ca a atins apogeul pe piata, Manolo Blahnik a avut inspirata idee sa-l angajeze pe George Malkemus, un copywriter din departamentul de marketing al Bergdorf Goodman, unul dintre cele mai mari magazine de lux ale grupului Neiman Marcus. Vanzarile au trecut aproape imediat in categoria „crestere exploziva“, iar Blahnik devenea noul zeu al orasului, cu toate ca, teoretic, dupa 1982, designerul nu se mai ocupa decat de operatiunile europene ale companiei sale. Urmatorul pas important a fost facut in 1984, cand Calvin Klein l-a invitat pe Blahnik sa creeze o linie pentru colectiile sale pret-a-porter, experienta care l-a invatat ce inseamna abordarea unei piete mai largi. Dupa ce isi deschide primul magazin eponim in Hong Kong, in 1991, Blahnik are mai multe colaborari scurte cu alti designeri de marca - Bill Blass, Carolina Herera, John Galliano, Yves Saint Laurent sau Oscar de la Renta, ceea ce il impune in fruntea clasamentului marilor designeri de pantofi. Numele sau este omniprezent in serialul britanic de comedie „Absolutely Fabulous“, un mare succes al anilor ’90, notorietatea sa extinzandu-se in intreaga lume a consumatorilor de lux.
Scump si legendar Astazi, pantofii lui Blahnik, integral manufacturati, se vand cu preturi intre 500 si 2.500 de dolari. Majoritatea sunt dotati cu tocuri „stiletto“, care pot ajunge si la 12-14 centimetri, lucru ce explica, intr-o oarecare masura, si obsesia diverselor staruri (si mai ales cea a lui Sarah Jessica Parker) pentru aceasta marca. Liniile „ieftine“, de 500 de dolari, au ajuns, datorita serialului „Sex and the City“, o obisnuinta de consum in toate marile orase americane. La 30 de ani dupa ce s-a apucat de creat pantofi, in 2000, meritele lui Blahnik au fost recunoscute prin decernarea unui adevarat „Oscar“ al modei - Premiul Neiman Marcus. In anul urmator, Blahnik primea si un „Doctorat de Onoare“ din partea Colegiului Regal de Arte Frumoase din Londra, in timp ce casa regala il numea „Designer Regal de Onoare“. In Spania, Blahnik castiga premiul „Acuja de Oro“ (Acul de Aur) si „Medalia de aur pentru merite in artele frumoase“, devenind, in acelasi timp, primul designer de pantofi caruia i s-a organizat o expozitie de o luna la London Design Museum. Astazi, Blahnik traieste relativ retras, intr-un orasel englez, intr-o casa care adaposteste nu mai putin de 10.000 de perechi de pantofi create de el de-a lungul timpului. Ii alinta, „parinteste“, povestind despre ei ca fiind „pantofii mei stupizi“. Stupizi sau nu, Manolo vinde pantofi de lux pentru clienti de lux. In 1977, printesa Bianca intra in notoriul club Studio 54 calare, incaltata cu pantofii sai, printesa Diana ii purta in 1994 la Serpentine Gallery, in seara in care printul Charles isi recunostea infidelitatea la televizor, Kylie Minogue s-a afisat cu ei pe coperta albumului din 2001, cel care a readus-o in topuri. Blahnik a facut fericite vedete, lansand liniile Sarah Jessica Parker, Linda Evangelista si China Chow. „Modest sau ingamfat, adulat sau injurat, Blahnik nu poate fi astazi inlaturat din varful ierarhiei de niciun scandal si de niciun gest extravagant, ci poate doar de propria retragere“, spun criticii. Un om care stie meserie, cu un ochi format pentru detalii, perfectionist, Blahnik a fost pionul de baza pentru renumele castigat astazi - s-a ocupat de schite, a asigurat productia si a organizat propriile campanii publicitare. De-a lungul carierei, designerul si-a pastrat o anumita modestie si a definit calitatea omului si apoi a marcii Manolo Blahnik. S-a implicat si in actiuni umanitare si, in ciuda notorietatii si aprecierii de care se bucura, a preferat sa-si mentina afacerea la un nivel restrans - doar 2 magazine. Unul in Londra si altul in New York. Cand fiecare client vrea oarecum exclusivitate, isi doreste sa fie altfel, Blahnik a ferit creatiille sale de amprenta produselor in serie, care-si pierd individualitatea. Fara studii de specialitate si fara ajutorul unui asistent, Blahnik a reusit sa produca, ceea ce astazi e considerata in lumea modei, cea mai calitativa si sexy incaltaminte. Fie cu tocuri foarte inalte si subtiri, fie infrumusetati cu panglici si margele, in general, pretul unei creatii Manolo Blahnik variaza intre 500 si 2500 de dolari. Creatiile Manolo Blahnik au fost si inca sunt, cele mai ravnite linii de pantofi de dama din ultimii 30 de ani, asigurand vedetelor, starurilor sau celor care-si doresc notorietate, pantofi care sa le intregeasca imaginea stilata... care sa le aduca un plus de farmec si sex-appeal.

CHRISTIAN LOUBOUTIN

Apartinand clasei mijlocii din Paris, Christian Louboutin a descoperit de la o varsta frageda viata de noapte de la "Palat"- un club legendar ce s-a deschis in anul 1978, acesta fiind momentul in care si-a facut intrarea in lumea modei si a glamour-ului. Pasiunea sa pentru dans si arta l-a distras constant de la activitatile scolare si la numai 16 ani incearca sa vinda primele sale schite unor dansatoare de cabaret. Ascensiunea sa a fost rapida, ajungand sa lucreze ca designer de pantofi freelancer atat in Italia cat si in Franta pentru Yves Saint Laurent, Chanel, Maud Frison si Sidonie Larizzi. In anul 1992 isi deschide primul boutique si astfel ia nastere brandul " Christian Louboutin". Designerul se implica direct in conceptul si decorarea magazinelor, pentru ca ele sa reflecte personalitatea sa. Creatiile lui, pantofi de lux si genti cu un finisaj incomparabil au fost imediat reperate de cunoscatorii din domeniu si de industria modei. Se spune ca o pereche de incaltari purtand marca sa te fac sa te simti instant extrem de sexy, de aceea nu e de mirare ca in clientela sa fidela se numara nume ca: Kristen Dunst, Cameron Diaz, Nicole Kidman, Sienna Miller, Angelina Jolie sau Gwen Stefani. In prezent, pantofii sai fac parte din cheia de succes a oricarui show de moda, Louboutin colaborand cu designeri precum Viktor and Rolf, Alexander McQueen, Diane Von Furstenberg, Chloe, Lanvin.
Debutul in moda Christian Louboutin s-a nascut la Paris intr-un cartier al clasei muncitoare, si inca de cand era copil a descoperit viata de noapte si odata cu ea, o noua lume, o lume a modei. Inca de mic era pasionat de dansatoare si asta i-a influentat munca, incercand la 16 ani sa-si vanda prima capodopera unor dansatori. Cariera lui a inceput la Follies Bergeres, a continuat prin a lucra la Charles Jourdan si la o scurta perioada dupa aceea a inceput sa lucreze pentru case mari precum Chanel, YSL sau Christian Dior, atat in Franta cat si in Italia. De abia in 1992 s-a deschis un magazin care ii purta numele, unde altundeva, decat la Paris. Talentul lui combinat cu o foarte buna calitate a pantofului (facut manual in Italia), a starnit imediat interesul publicului. De unde ii vine inspiratia?
Din pasiunea pentru gradini si pentru Orient.
Cliente fidele Acesti pantofi delicati, perfecti si foarte glamour au devenit preferatii unor celebritati precum: Nicole Kidman, Catherine Deneuve, Cameron Diaz, Kristen Dunst, Angelina Jolie, Sienna Miller, Christina Aguilera, Destiny’s Child, Paris Hilton sau Gwen Stefani. Louboutin colaboreaza si cu case de moda precum: Chloe, Lanvin, Alexander McQueen, Victor&Rolf, YSL si pentru o lunga perioada a produs pantofii pentru show-urile lui Jean Paul Gaultier. Astazi, Christian Louboutin produce si genti, dar care au un stil distins comparativ cu pantofii si de aceea trebuie purtate separat.
Brandu-ul Christian Louboutin se gaseste din Los Angeles pana in Hong Kong, in magazinele mari de lux.

JIMMY CHOO

Dintr-o insula in alta Jimmy Choo s-a nascut in Malaezia, in 1961, intr-o familie de cizmari chinezi, din minoritatea Hakka. De fapt, numele sau era Chow, dar nici notarii malaiezieni nu tin cu tot dinadinsul la amanunte. Jimmy a construit primul pantof la varsta de 11 ani, daca ar fi sa ne luam dupa enciclopediile de moda, sau la 12 ani, daca am da crezare cataloagelor de VIP-uri. Important este ca lui Jimmy ii placea atat de mult meseria de creator de pantofi incat „a fugit in lume“ pentru a urma cursurile prestigiosului Colegiu al Cordobanilor. La nici 20 de ani, punea bazele viitoarei case de moda Jimmy Choo, o firma atat de exclusivista, dar atat de iubita, incat i-a adus pana si recunoasterea familiei regale, primind, in iunie 2003, titlul de Ofiter al Ordinului Imperial Britanic, „pentru contributia sa la transformarea Londrei in capitala mondiala a designului din moda contemporana“. „Designer label“ sunt cuvintele magice care deschid adanc buzunarele tuturor celor pasionati de luxul exclusivist. Cu toate acestea, pentru Jimmy Choo este o caracterizare departe de a acoperi adevarata sa dimensiune. Choo a reinventat, practic, simplitatea, eleganta si (mai ales!) a adus aminte lumii ce inseamna un toc elegant. La 29 de ani, era pus in aceeasi categorie cu monstrii sacri - Manolo Blahnik, Prada, Gucci sau Renata. Relansand designul minimalist, Choo a devenit simbolul spiritului britanic, definit de eleganta si rafinament intr-un context catusi de putin flamboaiant. Pana si piata de incaltaminte fabricata „in masa“ a fost nevoita sa se orienteze dupa noul curent generat de malaiezian, iar producatorii care si-au asumat primii noul stil n-au avut decat de castigat. Companii precum Birkenstock sau Clarks England (unde si-a castigat pasiunea fata de pielarie o alta legenda a modei, Roger Saul, fondatorul Mulberry) si-au vazut afacerile crescand de la o zi la alta. In continuare, analistii modei considera linia lasata mostenire de Choo ca fiind viitorul pentru acest deceniu, alaturi de tocurile conice de la Nine West si mai noile tocuri „clepsidra“ aruncate pe piata de Louis. Si, evident, ghetele victoriene, considerate revelatia mileniului.
Plictisit de faima Jimmy Choo n-a fost niciodata un afacerist, ci doar un creator. In 1996, Choo vindea 50% din actiunile firmei sale cu 30 de milioane de dolari. Cumparatoarea, Tamara Yeardye, la acea vreme o ziarista care scria despre accesorii la celebra revista „Vogue“, este si astazi considerata cea mai norocoasa englezoaica, dupa ce a achizitionat si restul de 50% in 2001, revanzand, in 2004, toata compania catre Phoenix Equity Partners pentru 101 milioane de lire sterline, inregistrand astfel cel mai mare profit din istoria contemporana a modei. Astazi, Jimmy Choo apare in public doar daca are de tinut o conferinta la vreun British Council sau la vreo alta institutie asemanatoare. Insa numele sau face in continuare legea pe piata incaltarilor de lux. De la magazinul din East End, compania Jimmy Choo are astazi magazine proprii in Beverly Hills, Los Angeles si New York, precum si standuri in alte 80 de locatii de lux.

Capitolul VI - TENDINTE IN DESIGNUL PANTOFILOR

Tocuri reglabile cu dubla utilizare

Orice pantof obisnuit va putea fi transformat in pantof de seara, prin simpla insurubare a unui supliment de toc, care poate sta pliat sub talpa. Inventia unui creator de jucarii pune tocuri inalte oricarui tip de pantof. Ideea de a crea un toc cu doua inaltimi diferite i-a venit unui radiolog din New York. David Handel povesteste ca, in urma cu 20 de ani, pe cand era blocat intr-o aglomeratie din trafic pe Fifth Avenue, a observat ca multe tinere imbracate elegant au in picioare pantofi sport si intr-o mica sacosa isi aduc la locul de munca si pantofii cu toc inalt, atat de des purtati de catre secretare. La vremea respectiva, gandul de a crea un pantof cu toc reglabil i-a trecut tangential prin minte, pentru ca radiologul era preocupat de jucariile Transformer, pentru care tocmai dorea sa obtina un brevet. "Cand ai inventat masinute care se transforma in roboti, nu e greu sa-ti imaginezi si un toc pliabil, care transforma pantoful elegant intr-unul sport, tocmai bun de mers pe jos", spune Handel. El a infiintat firma "Camileon Heels" si a pus in vanzare primii pantofi cu doua tipuri de toc, care costa - ce-i drept - in jur de 200 de euro, adica de doua ori mai mult decat o pereche obisnuita. Noul trend a pus insa industria incaltamintei pe jar si, in scurta vreme, multe alte firme vor produce tot felul de tocuri cu surub, care se vor face mai inalte sau mai joase, dupa dorinta. Singura problema pare a fi calapodul, care trebuie sa fie realizat dintr-un material special, capabil sa se "aseze" in doua pozitii diferite, pentru ca piciorul sa stea comod cu ambele variante de toc. Materialul ales de Handel este unul ultramodern si intra in categoria celor care au "memorie".

Bibliografie

• Raducanu, Ileana; Merceologie, Editura ASE, 2004 • Stanciu, Ion ; Merceologie : calitatea si sortimentul marfurilor nealimentare, Oscar Print, 2002

Webografie

***www.scienceline.ro
***www.sfin.ro
***www.stiletto.ro
***www.wikipedia.com