Efectele crizei economice asupra comerțului internațional Comerțul internațional, care s-a contractat brusc, atât în volum cât și ca valoare, a constituit principalul canal prin care criza s-a răspândit pe plan mondial. Volumul comerțului internațional s-a prăbușit cu mai mult de 13% în 2009. Având în vedere scăderea generală în prețuri unitare a mărfurilor (aproape 11 procente), declinul în valoarea comerțului în dolari a fost și mai pronunțat, ajungând la aproape 23 de procente. Scăderea cererii interne, amplificată de natura sincronizată a încetinirii globale a creșterii încă din 2008, a constituit principal cauză a contractării comerțului internațional în 2009. Scăderea bruscă în veniturilor și așteptările gospodăriilor și firmelor a făcut ca acestea să-și reducă sau amâne cheltuielile, mai ales pe bunuri de folosință indelungată și investiții de capital, ce constituie un segment important al comerțului global. În plus, o producție industrială mai scăzută a determinat o cerere mai mică pentru energie și materii prime. Ca rezultat, toate țările și regiunile au înregistrat declinuri semnificative în exporturile de bunuri, cu scăderi mai semnificative în volum în țările dezvoltate și în tranziție, decât în cele în curs de dezvlotare. Din moment ce criza a afectat mai întîi cererea pentru bunurile de folosință îndelungată și investițiile de capital, nu e de mirare ca impactul a fost mai mare pentru țări ca Germania și Japonia. Totuși, dacă vorbim de valoarea exporturilor, cele mai lovite au fost țările exportatoare de petrol și cărbuni, pentru care nu numai volumul ci și, mai important, valoarea unitară a exporturilor a scăzut semnificativ. În toate regiunile, atât importurile cât și exporturile au scăzut. În unele cazuri, acest lucru s-a datorat parțial componentei mari de import a producției exportate, așa că acele țări care s-au confruntat cu o scădere a cererii pentru exporturile lor și-au redus automat cererea proprie pentru importuri. Privind la modul general, mișcările simultane ale exporturilor și importurilor în toate regiunile înfățișează caracterul simultan al contracției economice, aceea de scădere și contrastează cu episoadele anterioare de crize localizate și de mai mică amploare. În astfel de episoade, economiile lovite de recesiune și-au redus considerabil importurile dar nu și exporturile și în consecință, au găsit o formă de stimul economic prin intermediul comerțului extern care a menținut cererea pentru produsele interne. În prezenta criză, cei mai buni performeri au fost țările care au reușit să se bazeze pe propriile piețe sau pe cele regionale. Așadar, chiar dacă atât importurile cât și exporturile au scăzut pe plan mondial, gradul de scădere a variat în funcție de regiune. În America de Sud, Comunitatea Statelor Independente și în majoritatea țărilor exportatoare de petrol și cărbuni, volumul importurilor a scăzut mai mult decât cel al exporturilor datorită pierderilor din termenii de comerț. Sursa: Trade and Development Report 2010, UNCTAD În alte țări, volumul importurile a prezentat o scădere mai moderată decât cea a exporturilor, fie datorită faptului că o parte semnificativă din exporturi sunt finanțate din venituri ce nu sunt obținute din export, cum ar fi cheltuielile publice sau remiterilor firmelor (așa cum este cazul Africii Sub-Saharane și a Asiei de Sud) sau datorită faptului ca acele țări beneficiau de un excedent semnificativ al balanței comerciale și/sau rezerve valutare externe mari atunci când criza a izbucnit. În China, spre exemplu, diminuarea exporturilor a redus excedentul comercial dar a afectat puțin volumul importurilor. Din moment ce contracția bruscă a comerțului în 2009 a fost determinată în mare măsură de cerere, pe masură ce aceastea își revine la fel ar trebui și comerțul. De fapt, schimburile comerciale au început să-și revină începând cu a doua jumatate a anului trecut, conduse de puternica cerere din țările în curs de dezvoltare dar și de o cerere, puțin mai slabă, dar în creșterea față de perioada precedent, din partea țărilor dezvoltate. Într-adevăr, schimbul dintre țările în dezvoltare crește semnificativ în 2010. Până în aprilie 2010, comerțul extern (ca volum) al piețelor economiilor emergente și-a revenit și a atins deja maximul anterior din Aprilie 2008. Si comerțul extern al țărilor dezvoltate a început din nou să crească de la mijlocul lui 2009, dar într-un ritm mai încet. În ansamblu, comerțul mondial de bunuri ar putea să se extindă cu 10% în 2010, ceea ce ar permite să se întoarcă la nivelele de dinainte de criză. Cu toate acestea, privind la valoarea acestuia, revenirea va lua mai mult timp, din moment ce valoarile unitare din comerțul internațional sunt, în medie, mai mici decât maximile din 2008. Conform datelor Organizației Mondiale a Comerțului creșterea comerțului e preconizată a se situa în jurul valorii de 13,5 %, compusă dintr- o creștere de 11,5% pentru țările dezvoltate și una de 16,5% pentru țările în curs de dezvoltare și cele din Comunitatea Statelor Independente. Este cea mai mare expansiune a comerțului înregistrată în seriile de date al Bancii Mondiale din 1950 până in prezent. Comerțul mondial cu mărfuri a crescut accentuat în primele două trimestre ale lui 2010 datorită revenirii pe un trend ascendent a Produsului intern Brut global. Majoritatea economiștilor se asteaptă ca această creștere să încetinească în a doua jumătate pe măsură ce măsurile de stimulare fiscală vor expira.

Comerțul mondial cu servicii a fost și el afectat, înregistrând scăderi. Astfel, în ceea ce privește turismul, anul 2009 a fost văzut ca fiind unul din cele mai dificile și provocatoare perioada din istoria turismului, conform Organizației Internaționale a Turismului. Astfel numărul turițtilor a scăzut pe plan global cu 4.3%. Dintre regiuni afectate au fost Europa (-5.6%), datorită unui euro încă puternic, Asia de Vest(-5,4) și Americile ce au avut de suferit și de pe urma pandemiei de gripă porcină H1N1. Și transporturile au avut de suferit. Cel maritim, care reprezintă 80% din transportul global, a scăzut ca și volum cu 4,5 % în anul precedent. Concluzii Criza economică mondială ce se desfășoară în prezent este una din cele mai grave evenimente ce s-a manifestat în istoria economiei moderne. Datorită legăturii foarte strânse dintre economia nominală și cea reală, efectele crizei au fost resimțite foarte rapid atât de către companii cât și de către omul de rând. Unul din principale canale care a facilitate propagarea rapidă a crizei economice pe plan global a l-a constituit tocmai comerțul. Criza a indus panică dar și o trezire la realitate. Astfel bunuri tangibile sau titluri financiare supraevaluate au fost brusc aduse la adevărate lor valoare. Sute de miliarde de dolari s-au evaporat și atunci lumea a realizat că frenezia de pe piețele financiare a încetat. Veniturile au scăzut brusc și odată cu ele cererea de bunuri. Comerțul internațional de bunuri și servicii a fost serios afectat, volumul importurilor și al exporturilor înregistrând contracții puternice. Valoarea lor a înregistrat o contracție și mai puternică deoarece a scăzut în același timp și valoarea unitară a mărfurilor. Anul 2010 arată o revigorare puternică a comerțului internațional, pusă pe seama revenirii piețelor internaționale. Însă unii economiști susțin că gruel încă nu a trecut deoarece noi nu am reformat încă sitemul economic mondial.

Bibliografie 1. Trade and Develpment Report 2010, www.UNCTAD.org 2. (World Trade Organization) www.wto.org

--------------------------------------------
[ 1 ]. ***trade and development report 2010 UCTAD
[ 2 ]. http://www.wto.org/english/news_e/pres10_e/pr616_e.htm