Ghidul Michelin

Pentru inceput putina istorie

Michelin a publicat prima editie a a cestui ghid in 1900. Ghidul era menit sa vina in ajutorul automobilistilor care calatoreau in Franta. Continea informatii despre locurile de cazare, service-uri auto, furnizori de combustibil si desigur locuri unde se poate lua masa De la prima lansare si pana in 1920 acest ghid se distribuia in mod gratuit, dar apoi fratii Michelin au decis sa ceara bani pentru cumpararea acestui ghid - din dorinta, spuneau ei, de a castiga credibilitate. Notarea restaurantelor cu stele se face de la inceputul anilor '30. Initial ghidul avea culoare albastra, dar din 1931 si pana in prezent acesta are culoare rosie. La inceput ghidul era doar pentru Franta, dar apoi treptat au fost redactate astfel de carti si pentru alte tari europene. Anul trecut ghidul Michelin a fost editat pentru 11 tari europene, dar si in tari din Asia ori America. Ghiduri Michelin se publica separat si pentru marile orase cum ar fi Paris, Londra, Tokyo, New York, Las Vegas si altele. Orasul care are cele mai multe stele Michelin acordate restaurantelor este Tokyo. Restaurantele din capitala Japoneza totalizand peste 200 de stele. Tara cu cele mai multe restaurante de trei stele Michelin ramane insa Franta – avand 26 din totalul celor 81 de restaurante cu trei stele Michelin din lume. Aceasta distinctie acordandu-se extrem de rar.

Cum se acorda stelele si ce inseamna ele?

Semnificatia acordata stelelor este urmatoarea : Obiecticele marcate cu trei stele inseamna „merita sa calatoresti pana la ele”, cele cu doua stele - „merita sa ocolesti pentru a ajunge la ele", iar cele cu o stea sunt considerate „interesante". In ghid mai sunt mentionate si alte restaurante care nu au nicio stea, insa simpla mentionare in acest ghid reprezinta deja o distinctie cu care restaurantele se mandresc foarte tare. Mai exista si clasificarea Bib Gourmand ceea ce inseamna ca restaurantul in cauza este preferatul unui inspector.

Acordarea stelelor se face prin ispectii repetate la restaurante. Restaurantele care au primit deja distinctii fiind si ele des vizitate de inspectorii Michelin, care au castigat renume pentru faptul ca reusesc sa isi mentina anonimatul. Discretia de care trebuie sa dea dovada inspectorii Michelin este comparabila cu cea a angajatilor din serviciile secrete. Acestia nu trebuie sa spuna nimanui cu ce se ocupa, nici macar parintilor. Mai mult, nici cei mai inalti directori din compania Michelin nu cunosc identitatea inspectorilor. Identitatea acestora este cunoscuta doar de un numar foarte limitat de persoane.

De la an la an exista variatii in clasamentul restaurantelor. Exista unele care primesc stele, altete care sunt retrogradate. Astfel ca momentul lansarii ghidului pentru urmatorul an, de obicei in luna noiembrie, este un moment asteptat de intreaga industrie, iar momentul "decernarii stelelor” este o ceremonie extrem de fastuoasa. Trebuie stiut ca stelele Michelin reprezinta in acest moment cea mai inalta distinctie pe care o poate primi un restaurant.

Michelin in Romania

Romania nu are un ghid rosu, in care sa fie notate restaurantele, drept urmare in tara noastra nu exista niciun restaurant care sa se bucure de aceasta distinctie. In 2008 a fost insa pentru prima data lansat ghidul verde pentru Romania. Acesta a fost comercializat in 2009, iar obiective ca Sibiul, Sighetu Marmatiei, Maramuresul, Bucovina si Delta Dunarii plus alte cateva obiective din Bucuresti au primit distinctia maxima de trei stele. Capitala a fost inclusa ca si obiectiv, marcat cu doua stele Michelin, abia in ghidul pentru 2011. Totusi Bucurestiul este descris ca "o metropola balcanica care a suferit de-a lungul timpului, cu ambuteiajele sale, cladiri care nu se potrivesc una cu alta, prost plasate...". In afara de aceste aspecte mai putin pozitive, autorii ghidului verde Michelin pentru 2011 mentioneaza obiectivele de trei stele din capitala. Acestea sunt Biserica Stavropoleos, Muzeul National de Arta, din Palatul Regal, de pe Calea Victoriei si Muzeul Taranului Roman

Ghidul Verde Michelin pentru România

Şi să începem… Ghidul Verde Michelin pentru România are 368 de pagini, include 22 de hărţi, aproximativ 600 adrese (din care 400 cu locuri de cazare şi restaurante), plus 160 de fotografii. Aşa cum vă spuneam şi mai sus, Ghidul a fost pus în vânzare în 2011, cu o circulaţie de 2.500 de exemplare şi un preţ recomandat de 49 lei.
“După ce au petrecut o mulţime de timp învăţând şi scriind despre România, descoperind că aceasta este într-adevăr o destinaţie minunată, scriitorii noştri au fost dornici de a le oferi cititorilor această colecţie cu cele mai interesante lucruri de văzut şi făcut în România. Ne dorim că Ghidul Verde Michelin pentru România să-i ajute pe români să-şi redescopere ţara.” a declarat Eric Faidy, Preşedinte Michelin România şi Balcani.
Ghidul este împărţit în 3 părţi distincte: secţiunea albastră, pentru “Planificarea Vacanţei Tale”,secţiunea portocalie, pentru “Introducere în România” şi secţiunea verde, pentru “Descoperirea României.” Şi o să vă explic mai jos, pe scurt, cam ce cuprinde fiecare secţiune.
În Planificarea Vacanţei Tale autorii sugerează 8 itinerarii pentru excursii care vă permit să descoperiţi câte puţin din peisajul României, cu mănăstiri unice, porţiuni din Carpaţi şi Delta Dunării. Tot aici veţi descoperi sugestii pentru drumeţii pentru toate nivelurile de dificultate, oportunităţi de pescuit şi ciclism, dar şi evenimente populare cum ar fi Festivalul Căluşarilor, Festivalul Medieval de Artă şi evenimentul de Celebrare a Berii.
În Introducere în România o să găsiţi o prezentare generală a societăţii romaneşti de astăzi, obiceiuri, cum stăm la partea de ospitalitate, toate acestea cu accent pe patrimoniul cultural, cu trimitere către istoria noastră, dar şi cu părţi care scot în evidenţă resursele naturale.
Cea de a treia secţiune, Descoperirea României, ne oferă informaţii mai detaliate cu privire la locurile pe care le putem vizita, este împărţită în 6 regiuni, care se pornesc de undeva din Maramureş şi se opresc undeva în Delta Dunării. Harta de pe coperta ne permite o “vizualizare” generală a locurilor importante care sunt evaluate cu stele, toate acestea fiind prezentate mai apoi în detaliu, cu tot cu sugestiile de cazare şi restaurante.
Pe scurt, pentru a ne veni în ajutor atât nouă cât şi turiştilor care ne trec pragul, autorii ghidului au privit România din 3 unghiuri: cel intim, al romanilor care locuiesc aici, cel complice (şi critic) al unui francez, care cunoaşte bine zona, dar şi cel plin de candoare, din punctul de vedere al unui autor care descoperă România pentru prima dată. De aceea, imaginaţi-vă că sunteţi într-o maşină a timpului şi reuşiţi să descoperiţi şi să vedeţi influenţele civilizaţiilor otomane, germane, maghiare sau austriece, imaginaţi-vă că puteţi vedea toate astea călătorind de la Timişoara, la Cluj, la Braşov, la Buzău, la Craiova, la Piatra, Brăila sau Bistriţa. Şi dacă tot vorbeam despre maşina, ghidul propune numeroase trasee pentru automobile, cu 8 itinerarii care acoperă întreaga ţară şi aproximativ 40 de “circuite” de descoperiri indicate, în sensul că veţi putea ajunge cu maşina, pornind din centrul unui oraş şi terminând cu cele mai retrase regiuni din România.
Buuuuuuun ! Am văzut pe scurt ce cuprinde Ghidul verde Michelin pentru România. Acum haideţi să vedem cum este făcut un ghid Michelin, de unde se porneşte şi unde se ajunge. În primul rând trebuie să ştiţi că nimeni, dar absolut nimeni nu vă va bate la uşă să vă spună “bună ziua! Sunt de la Ghidul Michelin şi am venit să vedem dacă va încadraţi în baremele impuse de noi pentru a primi o stea Michelin, două sau trei.”. Apoi, trebuie să ştiţi că persoanele care fac aceste analize nu sunt angajaţi Michelin. Indiferent că vorbim despre Ghidul Verde, indiferent că vorbim despre Ghidul Roşu. Sunt colaboratori şi atât. Sunt specialişti care analizează locul respectiv, sunt oameni care se pricep, sunt oameni care au un cuvânt de spus în astfel de cazuri. Şi mai trebuie să ştiţi că, în cazul în care primiţi vreo stea Michelin, acest lucru nu va fi marcat în vreun fel, decât dacă voi vă ocupaţi de acest lucru.
Şi cum Ghidul Roşu Michelin pentru România nu există, să vă explic cum stă treaba cu Ghidul Verde. Aşa cum aţi văzut, structura fiecărui Ghid Verde include trei secţiuni: Organizarea călătoriei, Înţelegerea oraşului, a regiunii şi a ţării, şi Descoperirea obiectivelor turistice. Prima secţiune include sugestii pentru excursii de weekend sau călătorii, itinerarii şi diverse activităţi care pot fi făcute cu familia, cea de a doua cuprinde informaţii culturale actualizate şi uşor de înţeles, iar cea de a treia, prezintă oraşele, siturile, itinerarele şi hărţile locurilor respective, astfel încât să fie cât mai de ajutor în călătoria pe care o faceţi.
Toate, dar absolut toate Ghidurile Verzi Michelin oferă informaţii detaliate şi actualizate despre principalele obiective, permiţându-vă astfel şi o călătorie plăcută, dar şi un timp optim pentru a nu rata cele mai importante obiective turistice din zona respectivă.
Cum se acorda stelele? Există noua criterii de acordare a acestora.
1. Prima impresie a vizitatorului
2. Renume sau popularitate
3. Număr de monumente şi/sau muzee de vizitat (pentru o destinaţie culturală) sau număr de activităţi (pentru destinaţiile de amuzament)
4. Premii şi alte forme oficiale de recunoaştere
5. Valoarea artistică intrinsecă sau importanţa istorică a obiectivului sau a operei de artă
6. Frumuseţea sau calităţile estetice
7. Autenticitate, farmec şi unicitate
8. Accesibilitate şi deschidere către vizitator (infrastructură, întreţinere)
9. Calitatea modului de întâmpinare şi a vizitei
Toate aceste criterii nu includ cantitatea şi calitatea hotelurilor sau a restaurantelor, numărul vizitatorilor şi disponibilitatea locurilor de parcare. Sistemul de acordare a stelelor corespunde interesului turistului pentru un anume sit. Cum? Astfel !

Ghidurile Verzi ale ţărilor, regiunilor şi Ghiduri Verzi tematice:
*** Merită vizitat
** Merită o oprire
* Interesant
Ghidurile Verzi ale oraşelor:
*** Recomandare specială
** Recomandat
* Interesant
Aşa cum vă spuneam mai sus, vizitele făcute de către autorii fiecărui ghid Michelin sunt cât se poate de anonime. Locurile sunt vizitate periodic pentru a culege informaţii actualizate, autorii plătesc taxele de intrare în muzee sau alte locuri, cer informaţii suplimentare despre muzeu, grădină zoologică sau parc de agrement, plus că mai există şi nişte scrisori, de ordinul miilor, care oferă informaţii utile. Apoi, alegerea locurilor turistice este una strict obiectivă, în beneficiul cititorilor, deciziile legate de acestea fiind discutate la diverse mese rotunde, intre inspectori şi editori.
Urmează selectarea locurilor care urmează a fi trecute în Ghid. Evident, sunt vizate cele mai reprezentative locuri, din toate categoriile turistice. De la obiective culturale, naturale şi până la locurile mai puţin obişnuite, locuri destinate activităţilor împreună cu familia sau celor educaţionale. Toate aceste locuri sunt actualizate periodic. De ce? Pentru că noi hoteluri şi restaurante se deschid mereu, iar programul de funcţionare şi tarifele acestora se modifica.
Şi dacă aveaţi vreo umbră de îndoială în ceea ce priveşte România, criteriile de clasificare sunt exact aceleaşi în toate cele 25 de tari cuprinse în colecţia de Ghiduri Verzi Michelin.
Cam asta-i… Credeţi-mă, Ghidul Verde Michelin e foarte uşor de folosit. Iar acest lucru este făcut de către experţi, de către oameni care analizează, selectează, vizitează şi evaluează periodic locuri care se pot încadra uşor în categoria “turism”. Şi ca să fie şi mai clar, toţi autorii acestor ghiduri sunt călători împătimiţi, sunt oameni care au specializări în turism şi cunoştinţe despre toate destinaţiile cercetate.
Pentru că un nou ghid să fie gata, sau pentru a actualiza unul existent, aproximativ 5 autori petrec mai multe săptămâni pentru a vizita zona respectivă, pentru a identifica toate restaurantele şi locurile cu grad superior de cazare. Toţi muncesc pentru a ne oferi tot ce merită vizitat, locurile unde merita să ne oprim, traseele pe care merită să ni le programăm. –sursa: www.soringrumazescu.ro

.