Free Essay

Mathematics

In: Science

Submitted By ursuoana
Words 11208
Pages 45
Dreptul de copyright:
Cartea downloadată de pe site-ul www.mateinfo.ro nu poate fi publicată pe un alt site şi nu poate fi folosită în scopuri comerciale fără specificarea sursei şi acordul autorului

Adrian Stan

Editura Rafet 2007

1. Mulţimea numerelor reale
1.. Scrierea în baza zece:

abcd = a ⋅103 + b ⋅102 + c ⋅10 + d a-cifra miilor; b-cifra sutelor; c-cifra zecilor; d-cifra unităţilor;

a,efg = a ⋅10+ e ⋅10−1 + f ⋅10−2 + g ⋅10−3 =
= a ⋅10+ e ⋅ 0.1+ f ⋅ 0.01+ g ⋅ 0.001 e-cifra zecimilor; f-cifra sutimilor; g-cifra miimilor.
2. Fracţii
-Fracţii zecimale finite: a, b =

ab
;
10

a, bc =

abc
;
100

-Fracţii zecimale periodice:-

ab − a abc − a
;
a, (bc) =
;
9
99
abc − ab abcd − ab mixte: a, b(c ) =
; a, b(cd ) =
;
90
990
simple: a, (b) =

3.. Rapoarte şi proporţii

a a a⋅n se numeste raport ∀b ≠ 0; =
= k, n ∈ Q* , b b b⋅ n k se numeşte coeficient de proporţionalitate ;
Proprietatea fundamentală a proporţiilor:

ac
= ⇒a⋅ d = b⋅ c bd 4. Proporţii derivate:



a c ⎪
=
⇒⎨ b d





b d sau
=
a c a
=
a±b c a a+c = b b+d

d c a b sau
=
= b a c d c a±b c = sau ±d b a a−c = sau sau b b−d

±d d a2 c2 .
=
2 b d2

2

5. Sir de rapoarte egale: a a + a 2 + a 3 + .... + a n ; a1 a
= 2 = ......... = n = 1 b1 b2 bn b1 + b 2 + b 3 + ..... + b n

(a 1 , a 2 , a 3 ,...... a n )şi (b 1 , b 2 , b 3 ,.... b n )

sunt direct

a a1 a 2
=
= .. = n = k . b1 b2 bn proporţionale ⇔

(a 1 , a 2 , a 3 ,...... a n )şi (b 1 , b 2 , b 3 ,.... b n ) sunt invers proporţionale ⇔ a1 ⋅ b1 = a 2 ⋅ b2 = .. = a n ⋅ bn

6. Modulul numerelor reale Proprietăţi:

a


⎪ a,

⎨ 0,

⎪− a,


def

a〉0 a=0 a 〈0

1.

a ≥ 0,

∀a ∈ R ;

2.

a = 0,

3.

a = −a,

4.

a = b,

5.

a ⋅b = a ⋅ b

6.

a a = b b

7.

a − b ≤ a±b ≤ a + b

8.

x = a,

⇒ x = ± a,

9.

x ≤ a,

⇔ x ∈ [− a, a],

10.

x ≥ a,

⇔ x ∈ [−∞,− a] ∪ [a,+∞],

∀a ∈ R ;
;

⇔ a = 0;
⇔ a = ±b ;
;

;

a〉 0 ;

a〉 0 ; a〉 0 .

7. Reguli de calcul în R

1. (a + b ) = a 2 + 2ab + b 2 ;
2

2. (a − b ) = a 2 − 2ab + b 2 ;
2

3. (a+b)(a-b= a 2 -b 2 ;

3

4. (a + b + c ) = a 2 + b 2 + c 2 + 2ab + 2bc + 2ca
2

5. (a + b ) = a 3 + 3a 2 b + 3ab 2 + b 3 ;
3

6. (a − b ) = a 3 − 3a 2 b + 3ab 2 − b 3 ;
3

7. a 3 − b 3 = (a − b)(a 2 + ab + b 2 ) ;
8. a 3 + b 3 = (a + b)(a 2 − ab + b 2 ) .
8. Puteri cu exponent întreg

a n def

a ⋅ a ⋅ a ⋅ ......⋅ a n factori

1. a o = 1; a1 = a;0 n = 0;

5. ( a m ) n = a m ⋅ n

2. a m + n = a m ⋅ a n

6. a − n =

1
,a ≠ 0 an n

3. ( a ⋅ b ) = a ⋅ b n 4.

n

an
⎛a⎞
7. ⎜ ⎟ = n , b ≠ 0 b ⎝b⎠

n

am
= am−n ; a ≠ 0 n a

8. a m = a n ⇔ m = n.

9. Proprietăţile radicalilor de ordinul doi
1.

a 2 = a ≥ 0, ∀a ∈ R

2.

a ⋅b = a ⋅ b

3.

a b =

a
,b ≠ 0 b n

4.

an = ( a )n = a 2 ,

5.

a± b =

a + a2 − b a − a2 − b
±
2
2

unde a²-b=k² .

4

10. Medii

x+ y
2
Media geometrică m g = x ⋅ y
Media aritmetică m a =

p⋅x+q⋅ y
; p, q − ponderile p+q 2
2 xy
Media armonică m h =
.
=
11
x+ y
+
xy

Media ponderată m p =

Inegalitatea mediilor

2 xy

x+ y

xy ≤

x+ y
2

11. Ecuaţii

b a ⋅ x + b = 0 ⇒ x = − ,a ≠ 0 a x2 = a ⇒ x = ± a , a ≥ 0 ; a ⋅ x 2 + b ⋅ x + c = 0 ⇒ x1, 2 =

− b ± b 2 − 4ac
.
2a

a ≠ 0, b 2 − 4ac ≥ 0.

x = a, a ≥ 0 ⇒ x = ± a.

x = a, a ≥ 0 ⇒ x = a 2

[x] = a ⇒ a ≤ x〈 a + 1 ⇔ x ∈ [a, a + 1)

.

12. Procente p % din N =

p
⋅N
100

5

D=

S ⋅ p⋅n
…. Dobânda obţinută prin depunerea la bancă a unei
100 ⋅ 12

sume S de bani pe o perioadă de n luni cu procentul p al dobândei anuale acordate de bancă .
Cât la sută reprezintă numărul a din N. x % din N =a ⇒ x =

a ⋅ 100
.
N

13. Partea întreagă

1. x = [x ] + {x} , ∀x ∈ R , [x ] ∈ Z şi {x} ∈ [0,1)
2. [x ] ≤ x < [x ] + 1

[x] = a ⇒ a ≤ x < a + 1

3. [x ] = [ y ] ⇔ ∃K ∈ Z a. î. x, y ∈ [k , k + 1] ⇔ x − y < 1
4. [x + k ] = k + [x ] , ∀k ∈ Z , x ∈ R
5. {x + k } = {x}, ∀x ∈ R , ∀k ∈ Z
6. Dacă

{x} = {y} ⇒ x − y ∈ Z

7. Dacă x ∈ R ⇒

[[x]] = [x] ∈ Z
[{x}] = 0 , {[x]} = 0 , {{x}} = {x}

8. Identitatea lui Hermite

[x] + ⎡ x + 1 ⎤ = [2 x] ,




2⎦

∀x ∈ R

9. [x + y ] ≥ [x ] + [ y ] , ∀x, y ∈ R
10. Prima zecimală, după virgulă, a unui număr N este dată de [10 ⋅ {N }] sau [( N − [N ]) ⋅ 10]

6

2. Inegalităţi a k −1 < a k ∀ k ≥ 1 a ∈ (0,1) a k < a k −1 ∀ k ≥ 1
2. 0 < a ≤ b ⇒ (a m − b m )(a n − b n ) ≥ 0 ∀ m, n ∈ N
1
1
3. a + ≥ 2 (∀) a > 0 a + ≤ −2 ∀ a < 0. a a
1
1
4.
<
= k - k −1 k + k −1
2k
1
1
>
= k +1- k .
2k
k + k +1
1. a > 1

2

⎛a+b⎞

⎟ ≥ ab ∀ a, b ∈ R
⎝2⎠
a+b
2
≥ ab ≥
, ∀ a, b > 0
11
2
+
ab
7. a 2 + b 2 + c 2 ≥ ab + bc + ca ∀ a, b, c ∈ R a2 + b2
5.

2
a2 + b2
6.
≥ a+b (

)

8. 3 a 2 + b 2 + c 2 ≥ (a + b + c ) ∀a, b, c ∈ R
2

a 2 + b2 + c2 1
≥ (a + b + c ) ∀ a, b, c ∈ R
3
a+b+c
3
10. a + b + c ≥ a + b + c ∀a, b, c ≥ 0
3
2
11. (n − 1) a12 + ... + an ≥ 2(a1a2 + ...a1an + a2 a3 + ... + an −1an )
9.

(

(

(

12. n a + ... + a
2
1

)

)

2 n ) ≥ (a

1

+ ... + a n ) , ∀ n ∈ N
2

2

a n + bn ⎛ a + b ⎞
13.
≥⎜
⎟ , ∀n ∈ N , a, b > 0.
2
⎝2⎠ a a a+r
, ∀r > 0.
14. 0 < < 2 ⇒ < b b b+r a a a+r
1< ⇒ >
, ∀r > 0 b b b+r

7

15. x ≤ a (a > 0 ) ⇔ − a ≤ x ≤ a.
16. a ± b ≤ a + b , a, b ∈ R sauC .
17. a1 ± a 2 ± ... ± a n ≤ a1 + ... + a n , in R sau C .
18. a − b ≤ a − b in R sau C .
19.

1
1
1
1
1
=

=

2
n n ⋅ n (n − 1)n n − 1 n
1
1
1
1
<
=

n! (n − 1)n n − 1 n

m
∉ Q ⇒ ma 2 − nb 2 ≥ 1. n 21. Numerele pozitive a, b, c pot fi lungimile laturilor unui triunghi

20. a, b ∈ Z , m, n ∈ Z ,

* dacă şi numai dacă ∃ x, y, z ∈ R+ a.i

a = y + z , b = x + z, c = x + y.

⎛a⎞
22. ⎜ ⎟
⎝b⎠

a −b

≥ 1 a ≠ b ∀ a, b > 0 ,

a+b b+c c+a
+
+
≥ 6. c a b 24. Dacă x1 ,..., x n ≥ 0 si x1 + ... + x n = k constant atunci produsul k x 2 ⋅ x 2 ...x n e maxim când x1 = ... = x n = . n *
23. a, b, c ∈ R+ ⇒

25. Dacă. x1 ,..., xn < 0 si

n



xi = k constant ⇒ x1 + ... + x n e

i =1

minimă atunci când x1 = ... = xn =

n

k.

26. Dacă x1 ,..., xn ≥ 0 si x1 + ... + x n = k = constant atunci

x 2p1 ⋅ x 2p1 ...x npn este maxim când x1 x x k
= 2 = ... n =
, pi ∈ N * , i = 1, n p1 p2 pn p1 + ... + pn

8

27. Teorema lui Jensen:

f ( x1 ) + f ( x2 )
⎛ x1 + x2 ⎞
⎟ ≤ (≥ )
2
⎝2⎠ f ( x1 ) + ... + f ( xn )
⎛ x + ... + xn ⎞
∀x1 , x2 ∈ Ι ⇒ f ⎜ 2
⎟ ≤ (≥ ) n n


Dacă f : Ι → R, (Ι interval) si f ⎜

∀xi ∈ Ι , i = 1, n.
28. Inegalitatea mediilor

n

1
1
+ ... + a1 an

⎛1
1
+ ... + an ⎝ a1

29. (a1 + a 2 + ... + a n )⎜


≤ n a1 ...a n ≤

a1 + ... + a n
.
n


⎟ ≥ n 2 . ∀ ai ≥ 0, i = 1, n.



egalitate când ai = aj , ∀i, j = 1, n.
30. Inegalitatea lui Cauchy-Buniakowsky-Schwartz.

(a

2
2
+ ... + an )(b12 + ... + bn ) ≥ (a1b1 + ... + anbn ) ∀ai , bi ∈ R. ai aj
31. Inegalitatea mediilor generalizate: " =" ⇔
=.
bi bj
2

2
1

α α ⎛ a1 + ... + an

⎜ n ⎝ α , β ∈ R.

1

β
⎞ α ⎛ a1β + ... + an
⎟ ≥⎜

⎜ n ⎠


1

⎞β
⎟ , ∀ai , bi ∈ R+ ,α ≥ β ,




⎛ a + ... + a n ⎝

32. ⎜


2
1

2 n 1
2

⎞ a + ... + a n
⎟≥1
⎟ n ⎠

33.Inegalitatea lui Bernoulli:

(1 + a )n ≥ 1 + na, a ≥ −1, ∀n ∈ N .

9

3.Mulţimi. Operaţii cu mulţimi.
1. Asociativitatea reuniunii si a intersecţiei:
A (B C)=(A B) C
A (B C)=(A B) C
2. Comutativitatea reuniunii si a intersecţiei:
A B=B A
A B=B A
3. Idempotenţa reuniunii si intersecţiei:
A A=A
A A=A
A Ø=Ø
4. A Ø=A
5. Distributivitatea reuniunii faţă de intersecţie:
A (B C)=(A B) (A C)
6. Distributivitatea intersecţiei faţă de reuniune:
A (B C)=(A B) (A C)
7. A,B E,
A E,

A

B

(A B)=
8.

(A B)=

A

B

(

A)=A

(A B)
9. A\B=
10. A\(B C)=(A\B)\C
A\(B C)=(A\B) (A\C)
(A B)\C=(A\C) (B\C)
(A B)\C=A (B\C)=(A\C) B
11. A×(B C)=(A×B) (A×C)
A×(B C)=(A×B) (A×C)
A×(B\C)=(A×B)\ (A×C)
A×B≠B×A
A B ⇔ ( x) (x ∈ A=>x ∈ B)
A B ⇔ ( x)((x ∈ A) (x B)) x ∈ A B ⇔ (x ∈ A) (x ∈ B) x ∈ A B ⇔ (x ∈ A) (x ∈ B) x ∈ C EA ⇔ (x ∈ E) (x A) x ∈ A\B ⇔ (x ∈ A) (x B)

10

12. Relaţiile lui de Morgan
1. ‫( ך‬p q)=‫ך‬p ‫ך‬q, ‫(ך‬p q)= ‫ך‬p ‫ך‬q .
2. p (q r) = (p q) (p r), p (q r)=(p q) (p r).
3. ‫ך‬p p=A, ‫ך‬p p = F.
4. p ⇒ q ‫ך‬p q.
5. p ⇔ q (p ⇒ q) (q ⇒ p) (‫ך‬p q) (‫ ך‬q p).
6. p A = p , p A=A
7. p q = q p , p q = q p
8. ‫ך(ך‬p)=p
9. p ‫ך‬p =F , p ‫ך‬p =A
10. (p q) r = p (q r)
(p q) r = p (q r)
11. p F = p p F = F

11

4. Progresii

1. Şiruri
Se cunosc deja şirul numerelor naturale 0,1,2,3,4,…….,şirul numerelor pare 2,4,6,…… Din observaţiile directe asupra acestor şiruri, un şir de numere reale este dat în forma a1 , a 2 , a3 ,..... unde

a1 , a 2 , a3 sunt termenii şirului iar indicii 1,2,3, reprezintă poziţia pe care îi ocupă termenii în şir.
Definiţie: Se numeşte şir de numere reale o funcţie f: N*→R , definită prin f(n)=a n
Notăm (a n )n∈N * şirul de termen general , a n

Observaţie: Numerotarea termenilor unui şir se mai poate face începând cu zero: a 0 , a1 , a 2 ,.....

ai

, i ≥ 1 se numeşte termenul de rang i.

Un şir poate fi definit prin :
a) descrierea elementelor mulţimii de termeni. 2,4,6,8,……..
b) cu ajutorul unei formule a n =2n
c) printr-o relaţie de recurenţă. a n +1 = a n + 2
Un şir constant este un şir în care toţi termenii şirului sunt constanţi :
5,5,5,5,…..
Două şiruri ( a n ) n , (bn ) n sunt egale dacă a n = bn , ∀n ∈ N
Orice şir are o infinitate de termeni.

12

2. Progresii aritmetice
Definiţie: Se numeşte progresie aritmetică un şir în care diferenţa

oricăror doi termeni consecutivi este un număr constant r, numit raţia progresiei aritmetice.
1. Relaţia de recurenţă între doi termeni consecutivi:

an+1 = an + r, ∀n ≥1
2. a1,a2, … an-1, an, an+1 sunt termenii unei progresii aritmetice ⇔

an =

a n −1 + a n +1
2

3. Termenul general este dat de :

an = a1 + (n −1)r

4. Suma oricăror doi termeni egal departaţi de extremi este egal cu suma termenilor extremi :

ak + an−k+1 = a1 + an
5. Suma primilor n termeni :

Sn =

(a1 + a n ) ⋅ n
2

6. Şirul termenilor unei progresii aritmetice: a1 , a1 + r , a1 + 2r , a1 + 3r ,…….

a m − a n = (m − n )r

7. Trei numere x1, x2, x3 se scriu în progresie aritmetică de forma : x1 = u – v

x2 = u

x3 = u + v ∀ u,v ∈ ℜ .

8. Patru numere x1, x2, x3, x4 se scriu în progresie aritmetică astfel: x1 = u – 3v, x2 = u – v , x3 = u + v , x4 = u + 3v, ∀ u,v ∈ ℜ .
9. Dacă

÷ ai ⇒

ak ak +1

ak +1 ak + 2

13

4. Progresii geometrice
Definiţie : Se numeşte progresie geometrică un şir în care raportul oricăror doi termeni consecutivi este un număr constant q, numit raţia progresiei geometrice.
1. Relaţia de recurenţă : b n +1 = b n ⋅ q , ∀ n ≥ 1
2. b1,b2, … bn-1, bn, bn+1 sunt termenii unei progresii geometrice cu termeni pozitivi

⇔ bn =

b n −1 ⋅ b n + 1 n −1

3. Termenul general este dat de : b n = b1 ⋅ q
4. Produsul oricaror doi termeni egal departati de extremi este egal cu produsul extremilor

bk ⋅ bn − k +1 = b1 ⋅ bn

5. Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice :

Sn

1− qn
= b1 ⋅
1− q

6. Şirul termenilor unei progresii geometrice :

b1 , b1 ⋅ q, b1 ⋅ q 2 ,...b1 ⋅ q n ,....
7. Trei numere x1, x2, x3 se scriu în progresie geometrică de forma : x1 =

u v x2 = u

x3 = u ⋅ v , ∀u , v ∈ R*+

8. Patru numere x1, x2, x3, x4 se scriu în progresie geometrică astfel :

u v3 u x2 = v x3 = u ⋅ v x4 = u ⋅ v 3 ∀u , v ∈ R*+ x1 =

14

5. Funcţii

I. Fie ƒ: A→B.
1) Funcţia ƒ este injectivă,dacă
∀ x,y ∈A, x≠ y=>ƒ(x)≠ ƒ(y).
2) Funcţia ƒ este injectivă,dacă din ƒ(x)=ƒ(y) =>x=y.
3) Funcţia f este injectivă, dacă orice paralelă la axa 0x intersectează graficul funcţiei în cel mult un punct.
II.
1)Funcţia ƒ este surjectivă, dacă ∀ y ∈ B, există cel puţin un punct x ∈A, a.î. ƒ(x)=y.
2) Funcţia ƒ este surjectivă, daca ƒ(A) =B.
3) Funcţia ƒ este surjectivă, dacă orice paralelă la axa 0x, dusă printr-un punct al lui B, intersectează graficul funcţiei în cel puţin un punct.
III.
1) Funcţia ƒeste bijectivă dacă este injectivă şi surjectivă.
2) Funcţia ƒ este bijectivă dacă pentru orice y ∈ B există un singur x ∈ A a.î. ƒ(x) =y (ecuaţia ƒ(x)=y,are o singură soluţie,pentru orice y din B)
3) Funcţia ƒ este bijectivă dacă orice paralelă la axa 0x, dusă printr-un punct al lui B, intersectează graficul funcţiei într-un punct şi numai unul.
IV.
1A: A→A prin 1A(x) =x, ∀ x ∈ A.
1) Funcţia ƒ: A→B este inversabilă , dacă există o funcţie g:B→A astfel încât g o ƒ = 1A si ƒ o g =1B, funcţia g este inversa funcţiei ƒ şi se notează cu ƒ-1.
2) ƒ(x) = y x= ƒ-1(y)
3) ƒ este bijectivă ƒ este inversabilă.

15

V. Fie ƒ:A→B si g: B→C, două funcţii.
Dacă ƒ si g sunt injective, atunci g o ƒ este injectivă.
1)
Dacă ƒ si g sunt surjective,atunci g o ƒ este surjectivă.
2)
Dacă ƒ si g sunt bijective, atunci g o ƒ este bijectivă.
3)
Dacă ƒ si g sunt (strict) crescatoare,atunci g o ƒ este
4)
(strict) crescatoare.
Dacă ƒ si g sunt (strict) descrescatoare, atunci g o ƒ este
5)
(strict) descrescatoare.
Dacă ƒ si g sunt monotone, de monotonii diferite,atunci
6)
g o ƒ este descrescatoare.
Dacă ƒ este periodică, atunci g o ƒ este periodică.
7)
Dacă ƒ este pară, atunci g o ƒ este pară.
8)
Dacă ƒ si g sunt impare, atunci g o ƒ este impară,
9)
Dacă ƒ este impară si g pară, atunci g o ƒ este pară.
10)
VI. Fie ƒ: A→ B si g:B→C, două funcţii.
Dacă g o ƒ este injectivă, atunci ƒ este injectivă.
Dacă g o ƒ este surjectivă, atunci g este surjectivă.
Dacă g o ƒ este bijectivă, atunci ƒ este injectivă si g surjectivă. Dacă ƒ,g: A → B iar h: B→ C bijectivă si h o ƒ = h o ƒ, atunci ƒ = g.
VII. Fie ƒ: A→B si X,Y mulţimi oarecare.
Funcţia ƒ este bijectivă, dacă şi numai dacă oricare ar fi funcţiile u,v: X→A,din ƒ o u =ƒ o v, rezultă u=v.
Funcţia ƒ este surjectivă, daca şi numai dacă oricare ar fi funcţiile u,v :B→Y, din u o ƒ = v o ƒ, rezultă u=v

16

VIII.
1)Dacă ƒ :A→B este strict monotonă,atunci ƒ este injectivă.
2) Daca ƒ : R→R este periodic şi monotonă, atunci ƒ este constantă. 3) Daca ƒ : R→R este bijectivă şi impară,atunci ƒ-1 este impară. 4) Fie A finită şi ƒ :A→A. Atunci ƒ este injectivă este surjectivă. IX. Fie ƒ: E → F, atunci
1)ƒ injectivă (∃) g : F →E (surjectivă) a.i. g o ƒ=1E.
2) ƒ surjectivă (∃) g : E→F (injectivă) a.i. ƒ o g =1F
3) ƒ bijectivă inversabilă.
X. Fie ƒ : E → F.
1)Funcţia ƒ este injectivă dacă şi numai dacă (∀) A,B ⊂ E ƒ(A ∩ B) = ƒ (A) ∩ (B).
2) Funcţia ƒ este surjectivă dacă şi numai dacă (∀) B ⊂ F există A ⊂ E, astfel încât ƒ(A)=B.
3) Funcţia ƒ este injectivă dacă ƒ(A— B)=ƒ(A) — ƒ(B),
∀ A, B ⊂ E.
XI. Fie ƒ : E → F si A⊂ E, B ⊂ E, atunci ƒ(A) ={y ∈ F ⏐ ∃ x ∈ A a.i. ƒ(x)=y} ƒ-1 (B) = {x ∈ E ⏐ƒ(x)∈ B}.
1.Fie ƒ: E→ F si A,B ⊂ E, atunci
a) A ⊂ B => ƒ(A) ⊂ ƒ(B),
b) ƒ(A ∪ B)= ƒ(A) ∪ ƒ(B),
c) ƒ(A ∩ B) ⊂ ƒ(A) ∩ ƒ(B),
d) ƒ(A) — ƒ(B) ⊂ ƒ(A — B).

17

2.Fie ƒ: E → F si A,B ⊂ F atunci
a) A ⊂ B => ƒ-1 (A) ⊂ ƒ-1 (B),
b)ƒ-1 (A) ∪ ƒ-1 (B) ⊂ ƒ--1 (A ∪ B),
c)ƒ-1 (A) ∩ ƒ-1 (B) = ƒ-1 ( A ∩ B),
d) ƒ-1 (A) — ƒ-1 (B) = ƒ-1 (A— B),
e) ƒ-1 (F) = E.

Funcţia de gradul al doilea
Forma canonică a funcţiei f:R→R,

f ( x) = ax 2 + bx + c,

a, b, c ∈ R, a ≠ 0 este

2

Δ b⎞ ⎛
, ∀x ∈ R ; f ( x ) = a⎜ x +
⎟−
2a ⎠
4a

Δ⎞
⎛b
Graficul funcţiei este o parabolă de vârf V ⎜ −
,− ⎟ , unde
⎝ 2a 4a ⎠

Δ = b2 − 4ac

a〉 0

f este convexă;

Δ〈0 ; x1,x2 ∈ C f(x) >0, ∀x ∈ R ;
Δ⎞
⎛b
,− ⎟ - punct
V⎜−
⎝ 2a 4a ⎠ de minim;

18

Δ = 0 , x1=x2 ∈ R f(x) ≥ 0, ∀x ∈ R ; b f(x)=0 ⇔ x = −
2a

Δ〉 0, x1 ≠ x 2 ∈ R f(x) ≥ 0,
∀x ∈ (−∞, x1 ] ∪ [ x 2 ,+∞) ; f(x) m
VAR II. Se rezolvă sistemul y - y0 = m(x - x0) y² = 2px cu Δ = 0

46

13. ALGEBRA LINIARĂ
1. MATRICE.

⎛a b ⎞ ⎛ x y⎞ ⎛a + x b + y⎞


⎟⎜
⎟⎜
⎜c d ⎟+⎜z t ⎟ = ⎜c + z d +t ⎟

⎠⎝
⎠⎝

⎛ x y⎞ ⎛a⋅ x a ⋅ y⎞ a ⋅⎜

⎟⎜
⎜ z t ⎟ = ⎜ a ⋅ z a ⋅t ⎟

⎠⎝

Înmulţirea matricelor
⎛a b ⎞ ⎛ x y⎞ ⎛a ⋅ x + b ⋅ z a ⋅ y + b⋅t ⎞


⎟⎜
⎟⎜
⎜ c d ⎟⋅⎜ z t ⎟ = ⎜c ⋅ x + d ⋅ z c ⋅ y + d ⋅t ⎟

⎠⎝
⎠⎝


Adunarea matricelor

T

⎛a c ⎞
⎛a b ⎞
Transpusa unei matrice ⎜



⎜ c d ⎟ = ⎜b d ⎟




2. DETERMINANŢI.

ab cd = a⋅ d −b⋅ c;

abc d e f = a⋅e⋅i + d ⋅ h⋅c + g ⋅b⋅ f − c⋅e⋅ g − f ⋅ h⋅ a −i ⋅b⋅ d ghi Proprietăţi:

1. Determinantul unei matrice este egal cu determinantul matricei transpuse;
2. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt nule, atunci determinantul matricei este nul;
3. Dacă într-o matrice schimbăm două linii(sau coloane) între ele obţinem o matrice care are determinantul egal cu opusul determinantului matricei iniţiale.
4. Dacă o matrice are două linii (sau coloane) identice atunci determinantul său este nul;

47

5. Dacă toate elementele unei linii(sau coloane) ale unei matrice sunt înmulţite cu un element a, obţinem o matrice al cărei determinant este egal cu a înmulţit cu determinantul matricei iniţiale.
6. Dacă elementele a două linii(sau coloane) ale unei matrice sunt proporţionale atunci determinantul matricei este nul;
7. Dacă la o matrice pătratică A de ordin n presupunem că
'

''

elementele unei linii i sunt de forma aij = aij +aij atunci det A = det A’ +det A’’;
8. Dacă o linie (sau coloană) a unei matrice pătratice este o combinaţie liniară de celelate linii(sau coloane) atunci determinantul matricei este nul.
9. Dacă la o linie (sau coloană) a matricei A adunăm elementele altei linii (sau coloane) înmulţite cu acelaşi element se obţine o matrice al cărei determinant este egal cu determinantul matricei iniţiale;
10. Determinantul Vandermonde:
1
11 a b c = (b − a )(c − a )(c − b) ; a2 b2 c2
11. Dacă într-un determinant toate elementele de deasupra diagonalei principale sau de dedesubtul ei sunt egale cu zero, atunci determinantul este egal cu a ⋅ c ⋅ f ; a00 b c 0 = a⋅c⋅ f def 12. Factor comun

a⋅x

a⋅ y

a⋅z

y

z

b⋅ m b⋅ n b ⋅ p = a ⋅b ⋅ m n

p

u

v

r

x u v

r

48

3. Rangul unei matrice

Fie A ∈ M m , n (C ) , r ∈ N, 1 ≤ r ≤ min(m, n) .
Definiţie: Se numeşte minor de ordinul r al matricei A, determinantul format cu elementele matricei A situate la intersecţia celor r linii şi r coloane.
Definiţie: Fie A ≠ Om , n o matrice . Numărul natural r este rangul matricei A ⇔ există un minor de ordinul r al lui A, nenul iar toţi minorii de ordin mai mare decât r+1 (dacă există) sunt nuli.
Teorema: Matricea A are rangul r ⇔ există un minor de ordin r al lui A iar toţi minorii de ordin r+1 sunt zero.
Teorema: Fie A ∈ M m, n (C ), B ∈ M n , s (C ) . Atunci orice minor de ordinul k , 1 ≤ k ≤ min(m, s) al lui AB se poate scrie ca o combinaţie liniară de minorii de ordinul k al lui A (sau B).
Teorema: Rangul produsului a două matrice este mai mic sau egal cu rangul fiecărei matrice.
Definiţie: ∈ M n (C ) . A este inversabilă ⇔ det A ≠ 0.( A este nesingulară). Teorema: Inversa unei matrice dacă există este unică.
Observaţii: 1) det (A·B) =det A· det B.
1
2) A−1 =
⋅ A* det A τ ( A→A

→ A* = ((−1)i+ j dij)i, j → A−1 )
3) A-1 ∈ M n ( Z ) ⇔ det A = ± 1 .

Stabilirea rangului unei matrice:

Se ia determinantul de ordinul k-1 şi se bordează cu o linie (respectiv cu o coloană). Dacă noul determinant este nul rezultă că ultima linie(respectiv coloană )este combinaţie liniară de celelalte linii (respectiv coloane).

49

Teorema: Un determinant este nul ⇔ una din coloanele
(respectiv linii) este o combinaţie liniară de celelalte coloane(respectiv linii).
Teorema: Rangul r al unei matrice A este egal cu numărul maxim de coloane(respectiv linii) care se pot alege dintre coloanele (respectiv liniile) lui A astfel încât nici una dintre ele să nu fie combinaţie liniară a celorlalte.
4. Sisteme de ecuaţii liniare

Forma generală a unui sistem de m ecuaţii cu n necunoscute este: ⎧a11 x1 + a12 x2 + ........... + a1n xn = b1

sau
(1 ⎨.............................................
⎪a x + a x + .......... + a x = b m2 2 mn n m ⎩ m1 1 n ∑

a ij x

j =1

j

=

bi

Unde A (aij) 1 ≤ i ≤ m , 1 ≤ j ≤ n - matricea coeficienţilor necunoscutelor. ⎛ a11 ... a1n b1 ⎞


Matricea A = ⎜
...
⎟ se numeşte matricea extinsă

⎜a
⎝ m1 .... amn bm ⎠ a sistemului.
Definiţie: Un sistem de numere α1 ,α 2 ,.......α n se numeşte soluţie a sistemului (1) ⇔ n ∑a j =1

ij

α

j

= b i , i = 1, m .

Definiţie:
- Un sistem se numeşte incompatibil ⇔ nu are soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil ⇔ are cel puţin o soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil determinat ⇔ are o singură soluţie;

50

- Un sistem se numeşte compatibil nedeterminat ⇔ are o infinitate de soluţii;
Rezolvarea matriceală a unui sistem
Fie A, B ∈ M n (C ) .

A−1 A ⋅ X = B ⇒ X = A−1 ⋅ B ⇒ X j =

n
1
⋅ ∑ aij ⋅ bi , j = 1, n . det A i =1

Rezolvarea sistemelor prin metoda lui Cramer:
Teorema lui Cramer: Dacă det A not Δ ≠ 0 , atunci sistemul

AX=B are o soluţie unică Xi=

Δi
.
Δ

Teorema lui Kronecker- Capelli: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse.
Teorema lui Rouche: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ toţi minorii caracteristici sunt nuli.

Notăm cu m-numărul de ecuaţii; n- numărul de necunoscute; r -rangul matricei coeficienţilor.
I

m=n=r

II

m=r 〈 n

III

n=r 〈 m

Sistem compatibil determinat Sistem compatibil nedeterminat Sistem compatibil determinat sau

Δ≠0

Minorul principal este nenul Dacă toţi minorii caracteristici sunt nuli

51

Sistem incompatibil IV

r 〈 n, r 〈 m

Sistem compatibil nedeterminat sau
Sistem
incompatibil

Există cel puţin un minor caracteristic nenul
Dacă toţi minorii caracteristici sunt nuli
Există cel puţin un minor caracteristic nenul

Teorema: Un sistem liniar şi omogen admite numai soluţia banală ⇔ Δ ≠ 0

52

14. SIRURI DE NUMERE REALE
1. Vecinătăţi. Puncte de acumulare.
Definiţia 1 : Se numeşte şir , o funcţie f : N → R definită prin f(n) = an .
Notăm (a n )n∈N : a 0 , a1 , a 2 ,.............sau a1 , a 2 , a3 ,...........

Orice şir are o infinitate de termeni; şirului (a n )n∈N .
Definiţia

2

:

Două

şiruri

a n este termenul general al

(a n )n∈N , (bn )n∈N

sunt

egale

⇔ a n = bn , ∀n ≥ k ∈ N
Definiţia 3: Fie a ∈ R. Se numeşte vecinătate a punctului a ∈ R, o mulţime V pentru care ∃ ε >0 şi un interval deschis centrat în a de forma (a- ε , a+ ε) ⊂ V.
Definiţia 4: Fie D ⊆ R. Un punct α ∈ R se numeşte punct de acumulare pentru D dacă în orice vecinătate a lui α există cel puţin un punct din D- { } ⇔ V ∩(D- { }) ≠ Ǿ. Un punct x ∈ D care nu e α α punct de acumulare se numeşte punct izolat.
2. Şiruri convergente
Definiţia 5 : Un şir (a n )n∈N este convergent către un număr a ∈ R dacă în orice vecinătate a lui a se află toţi termenii şirului cu excepţia



unui număr finit şi scriem a n ⎯n→∞ → a sau

lim a n = a n→∞ a se numeşte limita şirului .
Teorema 1: Dacă un şir e convergent , atunci limita sa este unică.
Teorema 2: Fie (a n )n∈N un şir de numere reale. Atunci:

(a n )n∈N

este monoton crescător

a n +1 − a n ≥ 0, sau

⇔ a n ≤ a n +1 , ∀n ∈ N

sau

a n +1
≥ 1; an 53

(a n )n∈N

a n +1 − a n 〉 0, sau

(a n )n∈N

sau

a n +1
〉1 ; an este monoton descrescător ⇔ a n ≥ a n +1 , ∀n ∈ N

a n +1 − a n ≤ 0, sau

(a n )n∈N

⇔ a n 〈 a n +1 , ∀n ∈ N

este stict crescător

sau

a n +1
≤ 1; an ⇔ a n 〉 a n +1 , ∀n ∈ N

este strict descrescător

a n +1
〈1 . an Definiţia 6. Un şir (a n )n∈N este mărginit ⇔

sau

a n +1 − a n 〈 0, sau

încât a n ≤ M

∃α , β ∈ R

∃ M ∈ R astfel

sau

astfel

încât

α ≤ an ≤ β .

Teorema 3: Teorema lui Weierstrass:
Orice şir monoton şi mărginit este convergent.
Definiţia 7: Dacă un şir are limită finită ⇒ şirul este convergent.
Dacă un şir are limită infinită + ∞

sau

−∞

⇒ şirul este

divergent.
Teorema 4: Orice şir convergent are limită finită şi este mărginit dar nu neapărat monoton.
Teorema 5: Lema lui Cesaro:
Orice şir mărginit are cel puţin un subşir convergent.
Definiţia 8: Un şir e divergent fie dacă nu are limită, fie dacă are o limită sau dacă admite două subşiruri care au limite diferite.
OBS: Orice şir crescător are limită finită sau infinită.
Teorema 6: Dacă (a n )n∈N ∈ R+ este un şir strict crescător şi
*

nemărginit atunci

lim a n = +∞

⇒ lim

1
=0
. Un şir an n→∞ descrescător cu termenii pozitivi este mărginit de primul termen şi de
0.

54

3. Operaţii cu şiruri care au limită
Teorema 7: Fie (a n )n∈N , (bn )n∈N şiruri care au limită:





a n ⎯n→∞ → a , b n ⎯n→∞ → b .
Dacă operaţiile a+b,ab ab
, a au b sens

atunci

şirurile

a b an + bn , an − bn ,α ⋅ an , an ⋅ bn , n , an n au bn .

lim ită

lim( a n + bn )= lim a n +lim bn ; lim( a n ⋅ bn )=lim a n .lim bn ; n→ ∞ n→ ∞ n→ ∞ lim( α ⋅ a n )=α·lim a n ; lim a n

bn

lim

a n lim a n
=
bn lim bn

= (lim a n ) lim bn

lim (log a a n ) = log a (lim a n )

lim

k

a

=

n

k

lim a

n

Prin convenţie s-a stabilit: ∞+∞=∞ ; a+∞=∞,a ∈ R; a+(-∞)=-∞; ∞+(-∞)=-∞; a·∞=∞ ,a>0; a·∞=-∞,a1 dacă q ≤ −1

x⎯
⎯→ ∞

60


⎪0, dac ă p 〈 q
⎪ a0
⎪ , dac ă p = q p p −1 a 0 ⋅ x + a1 ⋅ x + ....... + a p ⎪ b0

=⎨ lim q q −1 a0 + ..... + bq x → ∞ b0 ⋅ x + b1 ⋅ x
⎪∞ , dac ă p 〉 q şi 〉 0 b0 ⎪

a
⎪− ∞ , dac ă p 〉 q şi 0 〈 0.

b0


lim a

a>1

x

lim a

x

lim

=∞

⎯→ ∞ x⎯ a ∈ (0,1)

⎯→ −∞ x⎯ lim a

=0

⎯→ ∞ x⎯ a

x=∞

lim log

a

x = −∞

⎯→ ∞ x⎯ a ∈ (0,1)

⎯→ ∞ x⎯ lim

sin x
=1
x

lim

tgx
=1
x

x⎯
⎯→ 0

x⎯
⎯→ 0

x

=∞

⎯→ x ⎯ −∞

lim log

a>1

ax = 0

lim log

⎯→ 0 x⎯ a

lim log

⎯→ 0 x⎯ a

x = −∞ x=∞ sin u ( x )
=1

⎯→ 0 u ( x )

lim
()

ux

tgu ( x )
=1

⎯→ 0 u ( x )

lim
()

ux

arcsin u ( x )
=1
u (x )

⎯→ 0

lim

arcsin x
=1
x

ux

lim

arctgx
=1
x

lim
()

x⎯
⎯→ 0

x⎯
⎯→ 0

lim (1 + x )

x⎯
⎯→ 0

1 x =e

lim
()

ux

arctgu ( x )
=1
u(x )

⎯→ 0
1
ux

lim (1 + u(x )) ( ) = e
()

⎯→ 0 ux⎯ 61

x

⎛ 1⎞ lim∞ ⎜1 + x ⎟ = e

⎯→ ⎝ x⎯ ⎛
1⎞
lim ∞ ⎜1 + u (x ) ⎟

⎟ u(x ) ⎯
⎯→ ⎝


u(x )

=0

lim

ln (1 + x )
=1
x

ux

lim

a x −1
= ln a x au( x) − 1 lim 0 u(x ) = ln a
⎯→
u(x ) ⎯

lim

(1 + x )r − 1 = r

(1 + u (x ))r − 1 = r lim 0 u (x )
⎯→
u(x ) ⎯

x⎯
⎯→ 0

x⎯
⎯→ 0

x⎯
⎯→ 0

x

xk lim∞ a x = 0 x⎯ ⎯→

lim

x⎯
⎯→ ∞

ln x
=0
xk

ln (1 + u ( x ))
=1
u (x )

⎯→ 0

lim
()

u (x ) lim ∞ a u ( x ) = 0 u(x ) ⎯
⎯→
k

ln u (x )

lim u (x )
()

ux⎯
⎯→ ∞

k

=0

62

16. FUNCŢII CONTINUE
DEFINIŢIE. O funcţie f : D ⊂ R → R se numeşte continuă în punctul de acumulare x0 ∈D ⇔ oricare ar fi vecinătatea V a lui f(x0) , există o vecinătate U a lui x0, astfel încât pentru orice x ∈ U ∩ D ⇒ f(x) ∈ V.
DEFINIŢIE. f : D ⊂ R → R este continuă în x0 ∈ D ⇔ f are limită în x0 şi lim f(x) = f(x0) sau ls (x0 ) = ld (x0 ) = f(x0). x0 se numeşte punct de continuitate.
Dacă funcţia nu este continuă în x0 ⇒ f.se numeşte discontinuă în x0 şi x0 se numeşte punct de discontinuitate. Acesta poate fi:
- punct de discontinuitate de prima speţă dacă ls (x0 ), ld (x0 ) finite, dar ≠ f(x0);
- punct de discontinuitate de a doua speţă dacă cel puţin o limită laterală e infinită sau nu există.
DEFINIŢIE. f este continuă pe o mulţime ( interval) ⇔ este continuă în fiecare punct a mulţimii ( intervalului).
• Funcţiile elementare sunt continue pe domeniile lor de definiţie. Exemple de funcţii elementare: funcţia constantă c, funcţia identică x, funcţia polinomială f(x) = a0xn + a1xn-1 + .......an , funcţia raţională f(x)/g(x), funcţia radical n f ( x) , funcţia logaritmică log f(x), funcţia putere xa, funcţia exponenţială ax, funcţiile trigonometrice sin x, cos x, tg x, ctg x.
PRELUNGIREA PRIN CONTINUITATE A UNEI FUNCŢII
ÎNTR-UN PUNCT DE ACUMULARE
DEFINIŢIE. Fie f : D ⊂ R → R. Dacă f are limita l ∈ R în punctul de acumulare x0 ∉ D ⇒

⎧ f ( x), x ∈ D
⎩l , x = x0

f: D ∪ { x0} →R, f(x) = ⎨

63

este o funcţie continuă în x0 şi se numeşte prelungirea prin continuitate a lui f în x0.
OPERAŢII CU FUNCŢII CONTINUE
T1. Dacă f,g:D→R sunt continue în x0
( respectiv pe D) atunci f+g, αf, f•g,f/g, fg,

f

sunt continue în x0 ( respectiv pe D); α ∈ R, g ≠ 0.
T2. Dacă f:D→R e continuă în x0 ∈D ( respectiv pe D) ⇒ f ( x) e continuă în x0 ∈ ( respectiv pe D).
Reciproca nu e valabilă.
T3. Fie f:D→R continuă în în x0 ∈A şi g:B →A continuă în x0 ∈B, atunci g•f e continuă în x0 ∈A. lim f( g (x) = f( lim g(x)) x→x0 x→x0
Orice funcţie continuă comută cu limita.
PROPRIETĂŢILE FUNCŢIILOR CONTINUE PE UN INTERVAL
LEMĂ. Dacă f este o funcţie continuă pe un interval [ a,b] şi dacă are valori de semne contrare la extremităţile intervalului
( f(a) • ( f(b) x x
3
3
2007 = 2006 +1 => x x
3
3
2007 – 2006 =1 (*)
Din monotonia funcţiei f(x) = (1+ a)x – ax care e strict crescătoare => ecuaţia (*) are soluţie unică: x = 3
17. Să se determine numărul de cifre din care este compus numărul 72007.
Rezolvare:

102 < abc lg 10p-1 ≤lg N p-1 ≤ lg N lg N = 2007 lg 7 ≈ 1696 de cifre.

91

⎛a b ⎞
18. Să se arate că matricea A = ⎜

⎜ c d ⎟ ∈ M 2 (Z ) e

⎝ inversabilă , unde : a = 2005 2006 b = 6 + 6 2 + 6 3 + ... + 6 2006 c = 1 + 11 + 111 + ... + 111 ... 11

2006 ori de 1

d = 2006
Rezolvare :

2005

A e inversabilă ⇔ det A ≠ 0 ⇔ ultima cifră a numărului det A e≠0 u (a ) = 5

u (d ) = 6
⇒ u (det A) = 5 ⋅ 6 − 6 ⋅ 6 = 0 − 6 = 4 ≠ 0 ⇒ det A ≠ 0. u (b ) = 6 u (c ) = 6

92

Probleme - sinteze

I. NUMERE REALE. APLICAŢII.
1. Să se calculeze:
a)
b)

98 − 44 − 50 + 99 .
(7 2 − 8 3 ) − (5 2 − 6 3 ) + (− 2 + 2 3 ).

c)

( 20 − 18 ) ⋅ ( 45 + 50 ) − 10 .

d)

(520 + 330 − 520 ) : 914.

e)

( 287 − 358 − 358 ) : 1620.

f)

3
23



2

12
.
3 2 3 3−2 2

{



[

(

g)

5 2 + 3⋅ − 8 3 + 4⋅ 3 2 + 2⋅

h)

12 − 2 3 12 + 3 2 2 6 − 6

+
.
23
32
6

i)

)]}

3 − 2 2 : 22.

1⎞⎛1⎞
⎛1

⎟:⎜
⎟.

20 ⎠ ⎝ 2 5 ⎠
⎝5

−1

93

j)

6561 + 1225 − 5184 .

k)

⎛1
2
1⎞


+
⎟: 3 2


32 2 2 ⎠
⎝3 2

()

−1

2⋅ 2+ 2 ⋅ 2+ 2+ 2 ⋅ 2− 2+ 2.

l)

(3 − 7 ) + (2 − 7 ) .
(3 − 2 ) + (2 2 − 3) − (3 2 − 5) .
3 + 2 2 + 6 − 4 2 − ( 2 − 1) .
2

m)

2

2

n)

2

2

2

o)

16 x16

p)

.

25 y 24
q)

3 + 7 ⋅ ( 13 − 7 − 5 − 7 ).

r)

2 − 3 ⋅ ( 6 − 2 ) ⋅ (2 + 3 ).

s)

11 − 6 2 + 6 − 4 2 + 9 + 4 2 .

t)

2+ 3
2− 3
+
.
2− 3
2+ 3
2+ 3

u)
v)

(

2− 3

+

2+ 2+ 3

)(
2

3+ 2 −

2− 2− 3

)(
2

3− 2 +

2. Dacă a=2006.2007, arătaţi că
3. Să se calculeze numărul

.
3+ 2

)(

)

3− 2.

a + a + a 〈 2007.

a 2 − b 2 pentru a = 242,5 şi b = 46,5

94

4. Comparaţi numerele:

a=

(

)

2

5− 3 +

(

)

(

2

3− 5 +2

)

(

2

)

5 + 3 +46− 5 .

b = 6 − 2 5 + 6 + 2 5 + 2 14 − 6 5 . a 3b
= 1996 , calculati
.
5. Dacă b a ⋅ 499 + 3b
6. Arătaţi că numărul

(

)

5

a = 1,41 − 2 + 251 − 334 + 251 : 32 + 1,41 − 2

e pătrat perfect.

7. Să se arate că expresia

E= b= 2a − b
∈Q
a + 2b

stiind ca a = 3 − 5 + 9 − 4 5

7 − 1 − 11 − 4 7

8. Să se aducă la o formă mai simplă expresia:

E (a) = 6a 4 + 6a 8 + 5a 16 + 16a 32 , a〉 0.
3

10*. Să se arate că: a)

11. Să se arate că:

2

2 sau 3

9. Care număr este mai mare:

.

a) 5n + 7 ∈ R − Q
b) 5n + 13 ∈ R − Q

a) 3 2 n + 2 ⋅ 4 2 n + 3 − 2 2 n +1 ⋅ 6 2 n + 3 ∈ Q, ∀n ∈ N
b) 2 ⋅ 9
2n

n +1

+4

n+ 2

⋅3

2n

∈ N , ∀n ∈ N

.

1 ⋅ 2 ⋅ 3 ⋅ ....... ⋅ 31 + 32 ∈ Q.

12. Stabiliţi valoarea de adevăr a propoziţiei:

2 x = 1 + 2 0 + 21 + 2 2 + 2 3 + ....... + 2 999.
2x − 4
14. Să se afle numerele întregi x pentru care
∈ Z. x+5 13. Să se afle x ştiind că

a)

3

5 2 +7 −3 5 2 −7 = 2

b)

3

9+4 5 +3 9−4 5 =3

15. Să se verifice egalităţile:

16. Să se ordoneze crescător numerele: 2 ,
17. Să se raţionalizeze numitorii fracţiilor:

3

3, 6 6 .

95

1

a) 3

5 −3 2
2− 2 − 3
2+ 2 − 3

b) 3

.

; e)

1
2−3 3

1
2 +1

;

c) 3

1
9 +3 5

; d)

.

18. Să se determine rădăcina pătrată a numărului a= 6 + 2 3 − 2
19. Să se determine cel mai mare număr natural n cu proprietatea:

1
2+ 3

+

1
4 + 15

+ .................... +

2 −2 6

1
2n + 4n 2 − 1

≤3 2.

20. Fie a,b,c numere raţionale astfel încât ab+ac+bc=1. Să se demonstreze că:

(a

2

)(

)(

)

+1 b2 +1 c2 +1 ∈ Q .

21. Să se demonstreze că

2+ 3+ 5

nu este un număr raţional.

II. PROGRESII ARITMETICE

1. Să se scrie primii patru termeni ai progresiei aritmetice (a n )n dacă :

a) a1 =-3 ; r=5 b) a1 =7 ;r=2

c) a1 = 1,3 ; r= 0,3

2. Să se găsească primii doi termeni ai progresiei aritmetice (a n )n :

a) a1 , a 2 ,15,21,27,......

b) a 1 , a 2 , − 9 , − 2 , 5 ,........

3. Să se calculeze primii cinci termeni ai şirului cu termenul general a n

a) a n =3n+1 ; b) a n = 3 + (-1)

n

c) a n = n + n + 1
2

4. Fie (a n )n o progresie aritmetică . Dacă se dau doi termeni ai progresiei

să se afle ceilalţi :

a )a3 = 7, a5 = 13, a9 = ?, a15 = ?

b)a8 = 40, a 20 = −20, a 7 = ?, a10 = ?
c)a 6 = 2, a10 = 36, a9 = ?, a11 = ? d )a 2 = −5, a9 = −125, a 7 = ?, a19 = ?
5. Fie (a n )n o progresie aritmetică. Se dau :

96

a )a1 = −2, r = 0,5 se cere a 12
b) a1 = 3, r = −1,5 se cere a 19
c) a10 = 131, r = 12 se cere a1
d) a 200 = 0, r = −3 se cere a1
6. Să se găsească primul termen şi raţia unei progresii aritmetice dacă :

a )a5 = 27, a 27 = 60

b)a 20 = 0, a 60 = −92
c)a1 + a 7 = 42, a10 − a3 = 21 d )a 2 + a 4 = 16, a1 ⋅ a5 = 28
e) S10 = 8S 5 , S 3 = −3 f )a1 + a 2 + a3 = a 7 , a3 + a 4 + a5 = a12 + 2
7. Şirul ( x n )n este dat prin formula termenului general.

a) x n =2n-5 ; b) x n =10-7n. Să se arate că ( x n )n e o progresie aritmetică.

Să se afle primul termen şi raţia.

,
a)a1 =10 a100 =150
8.

÷ ai

. Să se afle S 100 dacă : b)a1 = 2, r = −5

c)a1 = 5,5, a100 = 7,5
9.Cunoscând Sn să se găsescă :
2

a) primii cinci termeni ai progresiei aritmetice dacă Sn =5n +3n ; Sn =3 n 2

n2
− n.
4

; Sn =

b) a1 = ?, r= ? dacă Sn = 2 n

2

+3n ;

10. Este progresie aritmetică un şir pentru care :
2

a) Sn = n -2n ; b) Sn= 7n-1 ;
11.

÷ ai

2

c) Sn = -4 n +11.

, S10 = 100, S30 =900 . Să se calculeze S50.

12. Determină x ∈ R astfel încât următoarele numere să fie în progresie aritmetică. 97

a) x-3, 9, x+3 ;

b)

x

2

+ 2, (3x ) ,4 − 2 x + x
2

2

c)

x + 2 ,18, x − 2
13. Să se rezolve ecuaţiile :
a) 1+7+13+….+x =280 ;
b) 1+3+5+…..+x = 169 ;
c) (x+1)+(x+4)+(x+7)+…..+(x+28) = 155 ;
d) (x+1)+(x+3)+(x+5)+ ……..+(x+25) = 338 ;
e) x+(x+5)+(x+10)+………+(x+100) = 2100.
14. Să se arate că următoarele numere sunt în progresie aritmetică :
a) (a+b)² , a²+b² , (a-b)² ;

a a+b b
,
,
;
b(a − b) 2ab a (b − a) a x + a −1 x2 + a −1
,
,
, x ≠ −1, x ≠ 0.
c)
x +1
2x
x( x + 1)

b)

1
1
1 sunt în progresie
,
, b+c c+a b+a
2
2
2
aritmetică atunci numerele a , b , c sunt în progresie aritmetică.

15. Să se arate că dacă numerele

16. Fie (a n )n o progresie aritmetică.

Să se arate că :

1
1
1 n −1
+
+ ....... +
=
, ∀n ≥ 2 . a1 ⋅ a 2 a 2 ⋅ a 3 a n −1 ⋅ a n a1 ⋅ a n

17. Fie ecuaţia ax² +bx+c =0 cu soluţiile x1,x2. Dacă numerele a,b,c sunt în progresie aritmetică atunci există relaţia : 2(x1+x2)+x1.x2 +1 = 0
18. Să se demonstreze : a) ÷ a − bc, b − ca, c − ab ⇔ ÷a, b, c
b)
2

÷ a 2 + 2bc, b 2 + 2ca, c 2 + 2ab ⇔ ÷

2

2

1
1
1
,
, b−c c−a a−b

c)

÷ a3

a2 3 b2 3 c2 d2 ,b
,c
,d3
⇒ ÷a 2 , b 2 , c 2 , d 2 bcd acd abd abc

98

III. PROGRESII GEOMETRICE
1. Să se scrie primii cinci termeni ai progresiei geometrice (b n ) n dacă :

a) b1 = 6, q = 2
c) b2 = −10, q =
e) b1 = 1, q = 5

b) b1 = −24, q = −0,5

1
2

d) b2 = 0,5, q =

3

2. Să se găsească primii doi termeni ai progresiei geometrice (b n ) n :

b) b1 , b2 ,225,−135.81,......,.......

a) b1 , b2 ,24,36,54,.......

3. Dacă se cunosc doi termeni ai progresiei geometrice (b n ) n

a) b3 = 6, b5 = 24 , să se găsească b7 , b9 , b10
b) b5 = 10, b8 = −10 ,……………. b6 , b12 , b3 .
4. Să se scrie formula termenulei al n-lea al progresiei geomertice date prin :
b) b1 = 4, bn +1 = −3bn
a) b1 = 2, bn +1 = 3bn

c) b1 = 9, bn +1 = 2bn

d) b1 = 10, bn +1 =

1 bn 5

5. Este progresie geometrică un şir pentru care suma primilor n termeni este :

a) Sn = n² -1 ;
6. Să se determine x geometrică :

a) a+x, b+x, c+x ;

b) Sn = 2 − 1 ; n c) Sn = 3 + 1 n a.î. numerele următoare să fie în progresie
2

4

b) 2 x , x ,32 ;

c) 1, x ,6 − x ;
2

2

7. Să se găsească primul termen b1 şi raţia q a progresiei geometrice
(b n ) n dacă :

99

⎧b2 − b1 = −4
⎩b3 − b1 = 8

⎧b6 = 25
⎩b8 = 9

⎧b3 − b2 = 12
⎩b4 − b2 = 48

a) ⎨

b) ⎨

c) ⎨

8.Să se calculeze sumele :

a) 1 + 2 + 2 + 2 + ......... + 2
2

b) 1 − 2 + 2

11
+
2 22
11
d) − 2
22
c)

3

2008

− 23 + ......... + 22008
1
1
+ 3 + ....... + 2008
2
2
1
1
+ 3 − ....... − 2008
2
2
2

e) 1+11+111+1111+………111111…1 (de n ori 1)
f) 3+33+333+……..33333…..3
g) 7+77+777+…..7777…7(de n ori 7)
h) 1 + 2 ⋅ 2 + 3 ⋅ 2

2

+ 4 ⋅ 23 + .....100 ⋅ 22007

9. Să se rezolve ecuaţiile :

a) 1 + x + x + x + .....x

= 0, x ≠ 1
2007
b) 1 + (1 + x) + (1 + x ) + ........ + (1 + x )
= 0, x ≠ 0
2

3

2007

2

IV. LOGARITMI
1. Să se logaritmeze expresiile în baza a : a) E=a2

b) E= 4
c) E=

7

ab 6 .

a3
.
b5

a⋅3 b

a ⋅ b2
1
2. Să se determine expresia E ştiind că : lg E=2 lga- lgb-3 lg3.
2
3. Să se arate că log26+log62>2.

4. Să se calculeze expresiile:

a)

log 25
121

11

100

1 log 4
b) 7

49

c) E=log225-log2 ⎛


20 ⎞
⎛4⎞
⎟ + log 2 ⎜ ⎟ .
⎝3⎠
⎝ 21 ⎠
d) log 5 (log 3 (log 6 216))
e) log 2 (log 5 (log 3 243))
f)

log 5 125 − log 3 3 9

g)

5.

64 log 8 2 + log 2

49

log 7 3

log 3 x + log 3

independentă de valorile strict mai x,z,y. b) E=

+ log 3 81

log 2 3 2 − log 3 3 log 2 x + log 2 y + log 2 3 z

Să se arate că expresia: E=

6. Să se calculeze expresiile: a) E=

2

y + log 3 3 z

este

mari ca 1 ale variabilelor

log 2 24 log 2 192

. log 96 2 log12 2

31+log3 7 − 2 log 4 121

7.Să se calculeze suma:

1
1
+ log 2 1 + log 2 2 + ... + log 2 n log 3 1 + log 3 2 + .... + log 3 n
+ ... +

1 log n 1 + log n 2 + ... + log n n

8. Să se arate că dacă a,b,c sunt în progresie geometrică atunci are loc egalitatea: 2
1
1
=
+ log b x log a x log c x

∀a, b, c ∈ R * + − { }, x〉 0
1

9. Să se arate că dacă x, y, z sunt în progresie geometrică atunci

log a x, log b y, log c z sunt în progresie aritmetică.

101

PRIMITIVE
1. Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii.

1. ∫(3x 5 −2 x 3 + 3 x − 2)dx
3. ∫ ( x + 1)( x − x + 1)dx
5.

∫ (2

)

x − 3 x + 45 x dx

7. ∫ x ( x − 1) 3 dx
9. ∫( e x +
11.

1
)dx
ex

2. ∫ x(x-1)(x-2)dx
1
4. ∫ (3 x + 3 )dx xx ⎛5
3
2⎞
⎟dx
6. ∫ ⎜ 5 − 3 +

⎟ x x⎠
⎝x
5 3⎞

8. ∫ ⎜ 2 x + − 2 ⎟dx x x⎠

10. ∫ (x 5 +5 x )dx

2

⎛ 5 + 4x ⎞
⎟ dx x⎠ ∫⎜


12.



13. ∫

x 2 + 4dx

14. ∫

15. ∫

4 − x 2 dx

16. ∫

17.



x2 + 3

dx x2 + 2
1
19. ∫ dx 2 sin x. cos 2 x
1+ x dx 21. ∫
1− x

18.



20.



(x + 2)3 dx x3 x 2 − 9dx
1

dx x + x2 −1 x2 − 2 dx x2 − 3
1
dx sin x . cos x

102

2..Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii compuse.

1. ∫ 5 ⋅ 2 5 x dx

2. ∫ 3 4 x dx

4. ∫ 3 cos 3 xdx

5.

1

∫ 5x + 3 dx

1 dx − 16
1
10. ∫ dx sin 2 5 x
1
13. ∫ dx 16 x 2 + 4 2
7.

∫ 4x

3. ∫ 4 sin 4 xdx

8.

2

1

∫ 25 − 9 x

2



dx
4x + 9
1
9. ∫ dx cos 2 3 x
2

dx

11. ∫ tg 4 xdx
14.

1

6. ∫

1
9 − 16 x 2

12. ∫ 2ctg 2 xdx dx 3. Să se calculeze primitivele următoare utilizând metoda integrării prin părţi:

1. ∫ ln xdx
4.

1

∫x

2.

ln xdx

5.

∫ x ln xdx
1
∫ x ln xdx
2

2
8. ∫ ln(1 + )dx x 7. ∫ ln 2 xdx

ln 2 x
10. ∫ dx 11. ∫ cos(ln x)dx x2 2
13. ∫ ( x − 2 x + 3) ln xdx
15.



x

ln(1 + x 2 + 1)dx

x +1 x + 1 ⋅ e x dx
2

)
∫(
19. ∫ (x + 2 x ) ⋅ e
21. ∫ x ⋅ e dx
2

17.

2

2

23.



2x

−x

x ⋅ e dx
2

3x

∫ x ⋅ ln xdx ln(ln x)
6. ∫ dx x

3.

9. ∫

2

ln 3 x dx x2

12. ∫ sin(ln x)dx

∫ x ln( x − 1)dx x −1
16. ∫ x ln dx x +1

14.

∫ x ⋅ e dx
20. ∫ x ⋅ e dx
−x

18. dx 2

x

22. ∫ ( x 3 + 5 x 2 − 2) ⋅ e 2 x dx
3⋅ 2x + 2 ⋅ ex
24. ∫ dx 2x

103

∫ e ⋅ sin xdx
27. ∫ e ⋅ sin 2 xdx
29. ∫ x ⋅ sin xdx
31. ∫ x ⋅ sin xdx
33. ∫ x ⋅ sin 2 xdx
35. ∫ x ⋅ sin xdx x dx
37. ∫ cos x

26. ∫ e x ⋅ cos xdx

x

25.

∫ e ⋅ cos 2 xdx
30. ∫ x ⋅ cos xdx
32. ∫ x ⋅ cos xdx
34. ∫ x ⋅ cos 2 xdx
36. ∫ x ⋅ cos xdx x dx
38. ∫ sin x

x

2

2

2

2

2

2

2

39.



x ⋅ arcsin x

41. ∫ e − x

∫x⋅
45. ∫ x ⋅
47. ∫

2

40.

dx

1− x2
⋅ sin 2 xdx



arcsin x dx x2

42. ∫ cos 2 (ln x)dx
44. ∫ x ⋅ x 2 + 16dx

x 2 − 9dx

43.

x

28.

4 − x 2 dx

46.



x ln xdx

x 2 − 2x + 5 dx ex

3. Să se calculeze integralele prin metoda substituţiei

∫ (ax + b ) dx
3. ∫ x(2 x − 1) dx
5. ∫ x (x + 1) dx n 1.

9

2

7.

3

x
∫ x ⋅ 7 dx
2

ex
9. ∫ 2 x dx e +1 ex dx
11. ∫ x 6

∫ (2 x − 1) dx
4. ∫ x(5 x − 3) dx
6. ∫ x (x + 1) dx
9

2.

2

k

8.

k +1

7

n

ex
∫ e x + 1dx

10. ∫ e x dx
12.

e2x
∫ e x − 1dx

104

e3x
13. ∫ 2 x dx e −1

∫ 2 x + 5dx
17. ∫ x 1 − x dx
3

21.



23.



25

4

25.



27.



3

x
1

dx

1 + ln x dx x
1
dx
37. ∫ x(2005 + ln x) 2006
3



ln x dx x



x ln xdx

26.

dx

2

22.
24.

4x + 2x − 3 x 29. ∫ 4 dx x +1
1
31. ∫ dx 4 x(1 + ln x )
1
33. ∫ dx 2 x 3 − ln x

35. ∫

3

2

− x 2 − x + 2dx

ln x dx x x−2 x

2

16.

2 x + 5dx

19.

x − 1dx

∫ x 1 + x dx
18. ∫ x x + 2dx
20. ∫ x − 6 x − 7 dx

15.

3

∫x

14.



28.

(1 − x )2 dx



xx

1

− x + 3x + 4 x 30. ∫ dx x2 +1
1
32. ∫ dx 2 x ln x + 8
1
34. ∫ dx x ln x
2

(

dx

)

36 . ∫ x 3 x 2 + 2dx
38.

∫x

1 x2 −1

dx

4. Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii trigonometrice: 1. ∫ sin 3 x ⋅ cos xdx
3. ∫ sin(2 x + 5)dx

2. ∫ cos 3 x ⋅ sin 2 xdx

4. ∫ sin 3 x ⋅ cos 2 xdx

105

5.

∫ (tgx + tg x )dx

cos x

6.

sin 3 x
∫ cos x dx x dx
9. ∫
1 − cos x
7.

∫ 1 + sin

8.

3



1 x x

dx

cos x dx

10. ∫ sin 3 xdx

11. ∫ cos 3 xdx

12.

sin x
13. ∫ dx cos 2 x − 4

arcsin x

14. ∫



dx

1− x sin 2 x
2

1 − (cos x )
1
16. ∫ dx sin x

1

15. ∫

2

2

2

dx

dx
1 − x 2 ⋅ arcsin 2 x
1
dx
17. ∫
18. ∫ sin 10 x ⋅ cos 3 xdx cos x
(arctgx )2006 dx
1
dx 20. ∫
19. ∫
1+ x2
1 − x 2 ⋅ (2005 + arcsin x) 2006

5.Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii raţionale:

1

2x + 3

1.

∫ 3x + 5 dx

2.

∫ 2 x + 1 dx

4.

∫ 2 x + 3 dx

5.

∫ (2 x + 3)

1 − 3x

1
8.
∫ x 2 + 4 dx
1
dx
10. ∫ 2
3x + 5
1
dx
12. ∫
(x + 1)(x + 2)
7.

2005

dx

x2
∫ x 2 − 2 dx

13.

1

∫ x + 4 dx

6.

∫x

9.

1

11. ∫

x

3.

x2
∫ x 2 + 1 dx

(x − 1)(x − 2)

2

1 dx −9

dx

1

∫ x(x + 2) dx
106

1 dx − 3x + 2
1
dx
16. ∫ 2
3x + x + 1
4x − 3 dx 18. ∫ 2
2 x − 3x + 1
3x − 2 dx 20. ∫ 2 x − 5x + 6 x +1
22. ∫ 2 dx x + 2 x + 10 x dx
24. ∫
1
4 x+ 4
3
x dx 26. ∫
1 + x8
14.

28.

∫x

2

x

∫ (x − 1)

10

dx

1 dx − x −3
1
17. ∫ 2 dx x − 2x + 5
6x − 2
19. ∫ 2 dx 3x − 2 x + 5
5x − 2
21. ∫ 2 dx x +4 x2 23. ∫ 6 dx x −3
2x
25. ∫ dx 1+ x4

15.

∫ 2x

2

x3

27.

∫ (x − 1)

29.

x2
∫ x 6 + 4 dx

12

dx

107

ISTORICUL NOŢIUNILOR MATEMATICE

Sec. 18 î.e.n. mesopotamienii creează primele tabele de înmulţire; sec. 6 î.e.n. este cunoscută asemănarea triunghiurilor de către Thales;
Sec. 5 î.e.n. pitagorienii introduc noţiunile de număr prim, număr compus, numere relativ prime, numere prime perfecte; Sec. 4 î.e.n.
Aristotel (384-322 î.e.n) filozof grec a introdus noţiunile de perimetru, teoremă, silogism.
Sec. 3 î.e.n.
Matematicianul grec Euclid(330-275 î.e.n ) cel care a întemeiat celebra şcoală din
Alexandria (în 323 î.e.n) a introdus noţiunile de semidreaptă, tangentă la o curbă, puterea unui punct faţă de un cerc sau sferă, sau denumirile de paralelogram, poliedru, prismă, tetraedru.
A enunţat teorema catetei şi a înălţimii pentru un triunghi dreptunghic şi a demonstrat concurenţa mediatoarelor unui triunghi;
Apolonius din Perga(262-200 î.e.n), unul din cei mai mari geometri ai antichităţii introduce pentru prima dată denumirile pentru conice, de elipsă, hiperbolă, parabolă şi noţiunile de focare, normale şi defineşte omotetia şi inversiunea şi dă o aproximare exactă a lui π cu patru zecimale. este dată aria triunghiului în funcţie de laturi sau în funcţie de raza cercului înscris şi semiperimetru;
Eratostene din Cyrene(275-195 î.e.n) introduce metoda de determinare a tuturor numerelor prime mai mici decât un număr dat, metodă cunoscută sub numele de „Ciurul lui Eratostene”

108

în prima carte din „Elementele” lui Euclid este cunoscută teorema împărţirii cu rest şi „algoritmul lui
Euclid” pentru aflarea c.m.m.d.c. a două numere întregi
85-168 matematicianul grec Ptolemeu prezintă în cartea sa „Almagest”, pe lângă vaste cunoştinţe de astronomie şi trigonometrie şi diviziunea cercului în 360 de părţi congruente şi exprimarea acestora în fracţii sexagesimale. Sec. 3 s-a dat formularea teoremei celor trei perpendiculare de către Pappos; acesta a mai dat şi definiţia conicelor precum şi teorema despre volumul corpurilor de rotaţie
Sec. 7 sunt cunoscute regulile de trei directă şi inversă de către Bragmagupta, matematician indian;
Arhimede(287-212 î.e.n) precursor al calculului integral, a determinat aria şi volumul elipsoidului de rotaţie şi ale hiperboloidului de rotaţie cu pânze.
1202- Leonardo Fibonacci (1170-1240) matematician italian introduce notaţia pentru fracţia ordinară;
1228- Fibonacci introduce denumirea pentru numărul zero, precum şi sistemul de numeraţie zecimal. Tot prin opera sa „Liber abaci” sunt introduse pentru dată în
Europa numerele negative, fiind interpretate ca datorii;
1150- este descrisă extragerea rădăcinii pătrate şi a celei cubice în cartea „ Lilavati” a matematicianului indian
Bhaskara(1114-1185), tot el prezintă şi operaţiile de înmulţire şi împărţire cu numere negative;
1515- rezolvarea ecuaţiilor de gradul al treilea cu o necunoscută de către Scipio del Fero, iar mai târziu de
Niccolo Tartaglia în 1530, şi pe acelea de gradul al patrulea de Ludovico Ferrari în 1545. Acestea au fost făcute cunoscute abia în 1545 de către Girolamo
Cardano(1502-1576) în lucrările sale, deşi promisese autorilor lor să nu le divulge;

109

1591-matematicianul francez Francois Viete(15401603) introduce formulele cunoscute sub numele de relaţiile lui Viete;
1614- inventarea logaritmilor naturali de către John
Neper(1550-1617);
1637- este introdusă noţiunea de variabilă de către
Rene Descartes(1596-1650), cel care a introdus literele alfabetului latin pentru notaţii şi a folosit coordonatele carteziene (definite după numele său), reducând problemele de geometrie la probleme de algebră;
1640- este introdusă denumirea pentru cicloidă de către
Galileo Galilei (1564-1642);
1654- începutul creării teoriei probabilităţilor datorat corespondenţei dintre Pierre Fermat(1601-1665) şi
Blaise Pascal(1623-1662) şi dezvoltarea combinatoricii odată cu apariţia lucrării lui Pascal, „Combinaţiones”;
1656- matematicianul englez John Wallis(1616-1703)
1
1 introduce simbolul ∞ cu notaţiile
= ∞, = 0 şi a

0 denumirilor de interpolare respectiv mantisă
1670- este determinat semnul sinusului şi desenată sinusoida respectiv secantoida de către John Wallis);
1678- este dată teorema lui Ceva de către Ceva
Giovani(1648-1734);
1679- în „Varia opera mathematica” apărută postum, a lui Pierre Fermat(1601-1665), a fost dată „Marea teoremă a lui Fermat”, reguli de integrare, definiţia derivatei. 1692- este scris primul manual de calcul integral de către matematicianul elveţian Jean Bernoulli(16671748)” Lectiones mathematicae de methodo integralium aliisque”, tipărit abia în 1742 şi de asemenea a mai scris un manual de calcul diferenţial, descoperit abia în 1920.
„Regula lui l’Hospital” este dată de către Jean Bernoulli lui Guillaume de l’Hospital pe care acesta o publică în
1696;

110

1690- este propusă denumirea de integrală de către
Jacques Bernoulli(1654-1705)
1692- sunt descoperite proprietăţile spiralei logaritmice
(Jacques Bernoulli)
1694- este descoperită curba numită lemniscată, caracterizată de inegalitatea
(1+x)n ≥ 1+nx (Jacques Bernoulli);
1696-1697- introducerea calculului variaţional, punerea problemei izoperimetrelor de către Jean Bernoulli.
1705- este dată „Legea numerelor mari” de către
Jacques Bernoulli;
1711- realizarea dezvoltării în serie a funcţiilor ex, sinx, cosx,arcsinx, de către matematicianul englez Isaac
Newton(1642-1727) cel care a pus bazele calculului diferenţial şi integral concomitent cu Gottfried
Leibniz(1646-1716);
1729- este demonstrată existenţa rădăcinilor complexe în număr par a unei ecuaţii algebrice cu coeficienţi reali de către Mac Laurin Colin(1698-1746;
1731- utilizarea sistemului de axe perpendiculare pentru a determina poziţia unui obiect în funcţie de cele trei coordonate; 1733- crearea trigonometriei sferoidale de către Alexis
Clairaut(1713-1765);
1735- Matematicianul elveţian Leonhard Euler(17071783) introduce şi calculează constanta
11
1 e= lim(1 + + + ... + − ln n) =0,577215..., n→∞; n 23
1739- introducerea conceptului de integrală curbilinie de către Alexis Clairaut;
1746- relaţia lui Stewart este demonstrată de Mathew
Stewart după ce în prealabil ea îi fusese comunicată de către Robert Simson în 1735;
1747
este enunţată problema celor trei corpuri de către
Clairaut;

111

introducerea metodei multiplicatorilor nedeterminaţi în studiul sistemelor de ecuaţii diferenţiale de către
Jean Le Rond D’Alembert(1717-1783);
1750- Gabriel Cramer dă o regulă de rezolvare a sistemelor cunoscută sub denumirea de metoda lui
Cramer;
1755- sunt puse bazele calculului variaţional de către
Lagrange(1736-1813) concomitent cu Euler,
1765- începutul creării geometriei descriptive de către
Gaspard Monge(1746-1818);
1766- crearea mecanicii analitice de către Joseph
Lagrange(1736-1813) cu enunţarea principiului vitezelor virtuale şi a ecuaţiilor Lagrange;
1767- demonstrarea iraţionalităţii lui π de către
Heinrich Lambert(1728-1777);
1768- demonstrarea existenţa factorului integrant la ecuaţiile diferenţiale de ordinul întâi de către
D’Alembert;
1771- a fost dată ecuaţia planului normal şi formula distanţei dintre două puncte din spaţiu de către matematicianul francez G. Monge;
1775- introducerea noţiunilor de soluţie generală şi soluţie particulară în teoria ecuaţiilor diferenţiale de către Leonhard Euler; acesta a introdus şi funcţia ϕ ( n ) - indicatorul lui Euler, precum şi notaţiile e, i, f(x)şi a creat teoria fracţiilor continue;
1780- au fost introduse liniile de curbură ale suprafeţelor(G. Monge); sunt descoperite funcţiile automorfe de matematicianul francez Henri Poincare(1854-1912);
1785- a fost dată ecuaţia planului tangent(G. Monge);
1796- este dată „Teorema lui Fourier” de determinare a numărului rădăcinilor reale cuprinse într-un interval, de către Joseph Fourier(1768-183);
1797- este dată formula creşterilor finite, cunoscută sub denumirea de „teorema lui Lagrange”;

112

1798- au fost considerate cosinusurile directoare ale unei drepte(G. Monge); este introdus simbolul [.], pentru partea întreagă de către Arien Marie Legendre
(1752-1833);
1807-, 1822 sunt date seriile Fourier care au contribuit la crearea teoriei analitice a căldurii.
1812- este introdusă seria hipergeometrică de către Carl
Friedrich Gauss(1777-1855) matematician german, cel care a demonstrat teorema fundamentală a algebrei;
1816-1835- Augustin Cauchy(1789-1857), fondatorul analizei matematice moderne, a enunţat criteriul de convergenţă al seriilor, criteriu care-i poartă numele, a dat primele teoreme de existenţă din teoria ecuaţiilor diferenţiale şi al ecuaţiilor cu derivate parţiale, a introdus noţiunile de afix, modul al unui număr complex, numere conjugate, transpoziţie;
1820- introducerea noţiunii de raport anarmonic de
Chasles
Michel(1793-1880), fondatorul către geometriei proiective alături de matematicianul francez
Jean Poncelet;
1822
introducerea funcţiilor Bessel de către Friedrich
Bessel;
este introdusă notaţia pentru integrala definită b ∫ f ( x)dx , de către Fourier.; a este propusă denumirea de reprezentare conformă de către Gauss; cercul lui Euler sau cercul celor nouă puncte este considerat pentru prima dată de către Charles
Brianchon , Jean Poncelet şi Karl Feuerbach, atribuinduse din greşeală numele lui Euler acestei teoreme; 113

1823-1831- începutul creării primei geometrii
Bolyai(1802-1860)
neeuclidiene de către Janoş concomitent şi independent de cea a lui Lobacevski.
1824este dată denumirea de geometrie neeuclidiană de către Gauss;
Niels
Abel(1802-1829) demonstrează imposibilitatea rezolvării cu ajutorul radicalilor, a ecuaţiilor algebrice de grad mai mare decât patru;
1825- Abel introduce integralele ce-i poartă numele;
1827- este creată teoria funcţiilor eliptice de către Abel;
1828
sunt introduse formele fundamentale ale suprafeţelor şi curburii totală a unei suprafeţe(curbura Gauss) de către Gauss; demonstrarea teoremei lui Fermat pentru n=5 de către matematicianul german Dirichlet (1805-1859);
1830- este propusă denumirea de grup cu înţelesul actual de către matematicianul francez Evariste
Galois(1811-1832);
1831- definitivarea calculului cu numere complexe de către Gauss ;
1834- introducerea noţiunii de factor de discontinuitate, referitor la integralele
1837- introducerea notaţiilor pentru limite laterale de către Dirichlet şi a funcţiei care îi poartă numele, funcţia Dirichlet;
W. Hamilton introduce termenul de asociativitate a unei legi de compoziţie;
1839introducerea
noţiunii de integrale multiple(Dirichlet); 1840- este dată o formă a eliminantului a două ecuaţii algebrice de către James Sylvester(1814-1897), matematician englez;
1841descoperirea
invarianţilor de către matematicianul irlandez George Bole (1815-1864);

114

introducerea noţiunilor de margine inferioară şi superioară ale unei funcţii, de convergenţă uniformă de către Weierstrass(1815-1897);
1843- descoperirea cuaternionilor de către William
Hamilton (1805-1865);
1845- „Teorema limită centrală” este dată de matematicianul rus Pafnuti Cebâşev;
1846- Legea numerelor mari – Cebâşev; introducerea variabilei complexe în teoria numerelor imaginare de către D’Alembert;
1847
este introdus calculul logic de George Boole, creatorul algebrei booleene; este introdusă noţiunea de ideal de către Ernest
Kummel(1810-1893);
1851- sunt introduse noţiunile de rang şi signatură a unei forme pătratice şi sunt propuse noţiunile de matrice şi jacobian(J. Sylvester); introducerea sufrafeţelor riemann de către matematicianul german Bernhard Riemann(1826-1866), lui datorându-se studiul integralei definite.
1852- introducerea segmentelor orientate AB de către
Chasles Michael(1793-188) care a formulat şi proprietăţile axei radicale a două cercuri precum şi a conicelor şi cuadricelor.
1853- Kronecker(1823-1891) introduce notaţia a ij = det(a ij ) ;
1854- este introdusă noţiunea de oscilaţie într-un punct de către Riemann care creează o nouă geometrie neeuclidiană, numită geometria sferică;
1858- crearea calculului matriceal de către Arthur
Cayley(1821-1895) matematician englez ;
1871 Dedekind introduce noţiunile de corp şi modul ceeace în limbajul actual exprimă noţiunile de subcorp şi Z-submodul ale lui C. Tot el introduce mulţimea întregilor unui corp de numere algebrice, definind şi

115

idealele acestei mulţimi şi demonstrează teorema fundamentală de descompunere unică a oricărui ideal în produs de ideale prime;
1872introducerea structurilor de subinel şi modul de către
Dirichlet;
introducerea numerelor raţionale prin tăîeturi de către Dedekind;
1873- Charles Hermite(1822-1901) demonstrează
1
transcendenţa numărului e= lim (1 + ) n = 2,718281.... n →∞ n 1874- este dată denumirea de subgrup de către Sophus
Lie(1842-1899);
1874-1897- crearea teoriei mulţimilor de către Georg
Cantor(1845-1918). El a introdus noţiunile de mulţime deschisă, mulţime închisă, mulţime densă, mulţime bine ordonată, mulţime numărabilă, punct de acumulare, punct izolat, produs cartezian, reuniune, intersecţie.
1878- rezolvarea problemei celor patru culori pentru colorarea hărţilor de către Cayley;
1880-sunt descoperite funcţiile automorfe de matematicianul francez Henri Poincare(1854-1912);
1882Ferdinand
Lindemann(1852-1939) a demonstrat trascendenţa numărului π =3,141592......;
(un număr se numeşte transcedent dacă nu este soluţia niciunei ecuaţii algebrice cu coeficienţi raţionali); tot el demonstrează imposibilitatea cvadraturii cercului cu rigla şi compasul;
1893- H. Weber, asociază conceptului de corp, sensul de astăzi, ca o structură cu o lege de grup aditiv şi o înmulţire asociativă, distributivă şi în care orice element e inversabil;
1897- introducerea denumirii de inel de către
Hilbert(1862-1943);
1899 -axiomatizarea geometriei de către David
Hilbert;

116

1900introducerea axiomatică a numerelor întregi(D.Hilbert);
1905- este introdusă noţiunea de distanţă între două mulţimi închise de către matematicianul român Dimitrie
Pompeiu(1873-1954);
1910- este introdusă denumirea de funcţională de către
Jacques Hadamard (1865-1963), unul din fondatorii analizei funcţionale;
1912 -este descoperită noţiunea de derivată areolară(Pompeiu) 1927-s-a stabilit formula Onicescu referitoare la geodezice dată de Octav Onicescu(1892-1983);
1928 -este introdusă funcţia areolar-conjugată de către matematicianul român Miron Nicolescu(1903-1975);
1933 -introducerea funcţiilor convexe de ordin superior de către Tiberiu Popoviciu(1906-1975);
1936 -Matematicianul român Gheorghe Mihoc(19061981) dă o metodă cunoscută sub numele de metoda
Schulz-Mihoc, de determinare a legilor limită ale unui lanţ Markov;
1941 -teorema lui Moisil referitoare la geodezicele unui spaţiu riemannian este introdusă de Grigore
Moisil(1906-1973);
1944 -este introdusă în domeniul algebrei moderne noţiunea de signatură de către matematicianul român
Dan Barbilian(1895-1961);
1950 -este introdusă noţiunea de Δ - derivată de către
Dan Barbilian;
1996 -celebra conjectură a lui Fermat este demonstrată de către Andrew Wiles de la institutul Isaac Newton din Cambridge.
2000 -este determinat cel mai mare număr prim 269725931, având două milioane de cifre, obţinut cu ajutorul a 20 de mii de calculatoare puse în reţea;

117

BIBLIOGRAFIE.

1: N. Mihăileanu- Istoria matematicii,vol.1,vol2.,Editura
Ştiinţifică şi enciclopedică; Bucureşti,1974/ 1981;
2: Vasile Bobancu- Caleidoscop matematic, Editura Niculesu;
3. Neculai Stanciu, 100 de probleme rezolvate. Editura Rafet;
4. Mică enciclopedie matematică, Editura Tehnică, Bucureşti

118

Cuprins
Aplicaţii ale numerelor complexe în geometrie.............5
Sinteze matematice
Mulţimea numerelor reale...........................................37
Inegalităţi....................................................................42
Mulţimi. Operaţii cu mulţimi..................................... 45
Progresii......................................................................47
Funcţii.........................................................................50
Numere complexe.......................................................56
Funcţia exponenţială şi logaritmică............................59
Binomul lui Newton....................................................63
Vectori şi operaţii cu vectori..................................... .65
Funcţii trigonometrice.................................................69
Formule trigonometrice...............................................72
Ecuaţiile dreptei în plan..............................................75
Conice..........................................................................77
Algebră liniară..............................................................82
Şiruri de numere reale..................................................88
Limite de şiruri.............................................................93
Funcţii continue...........................................................98
Derivate.......................................................................101
Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor.....................103
Primitive......................................................................109
Probleme propuse şi rezolvate....................................117
Probleme.sinteze.........................................................128
Istoricul noţiunilor matematice...................................143

119

120

Similar Documents

Premium Essay

Mathematics

...Math 479 Prof:Gonzales Reading and Respond to the History of Mathematics in a Large Nutshell This is the first time am reading something on mathematics and I find it very interested especially with the way mathematics came about. Tracing the age of mathematics seems to be very enlighten and it shows how little we know as to compare to how much the people in the ages knew. In this time we have so much of technology to help us out with problem solving but after reading this story on mathematics in a large nutshell made me understand how fortunate we are. It is very interesting to see and ready how people in the centuries used to solve problems and figure equations out on their own. According to the passage I will say that the people of the early times were way smart and intellectual than the people of today societies. This reason behind my saying most of the things that we learn easily today is based on the things they solve without the help of technology. I find so much of things interested in this reading that I do not know where to start and how to start explaining. It actually it helps to clear so much and it had so much of interesting fact that I learn at this moment. All this time I thought the Indians and Chinese was the ones that develop most of the mathematics skills. The reason for my assumption is that most of them are either engineers, and for being that they had to be very good with numbers. Now I get to understand that the Chinese were even around......

Words: 580 - Pages: 3

Premium Essay

Mathematics

...CHAPTER ONE 1. INTRODUCTION The study of mathematics as a subject for both primary and post primary level of education and even in tertiary level of education has been made compulsory because the whole o four life is in mathematics, that why study of mathematics is compulsory by the curriculum planners for both primary and post primary level of education. This is so because of it broader application for all subject and learned in schools, particularly science and technology as well as in our daily life activities especially in the modern world. One of the needs of the Nigerian society which must be given priority today is the advancement of science and technology which is not possible without mathematics. Mathematics is a very important subject which is made compulsory from primary to post primary schools level of education. Since mathematics is an important subject our life, what does mathematics mean? The Academic American encyclopedia defined mathematics as the study of numbers, set of points, and various abstract elements, together with the relations between them and operations performed on them. Wikipedia defined mathematics as the abstract study of topics such as quantity (number) structure, space and change. Mathematic is a science subject that deals with the study of numbers, shapes, sizes and other relationships among the quantities. 1.1 BACKGROUND OF THE STUDY: mathematics is one of the most important and compulsory subjects to be......

Words: 2040 - Pages: 9

Free Essay

Mathematic

...The differential equation M ( x, y )dx  N ( x, y )dy  0 is called an EXACT EQUATION if there exist a continuos function F ( x, y )  c (c is a constant) such that F F dF  dx  dy x y Excellent does not an accident, but it comes through a hard work!! Condition for exact equation: M ( x, y )dx  N ( x, y )dy  0 is called an EXACT EQUATION if and only if M N  y x Excellent does not an accident, but it comes through a hard work!! GOAL By comparing M ( x, y )dx  N ( x, y )dy  0 with F F dx  dy  dF x y F ( x, y)  c F M x F N y Test for exactness  F M N  F    yx y x xy 2 2 Excellent does not an accident, but it comes through a hard work!! 1) Write F F  M    (1) and  N    (2) x y 4) Compare eqn(4) with eqn(2) to obtain  ( y) 2) Integrate eqn(1) w.r.t x, so F  x dx   M dx   ( y) F ( x, y )   M dx   ( y )    (3) where  ( y ) is a function of y alone. 5) Integrate  ( y) w.r.t y to get the unknown  ( y ) 6) Substitute  ( y) into eqn(3) in order to complete the required solution. 3) Differentiate eqn(3) w.r.t y F    Mdx   ( y )    (4) y y Let’s Try Excellent does not an accident, but it comes through a hard work!! Solve this differential equation: (e  ye ) dx  (e  xe )dy  0; y x x y y (1)  0 Excellent does not an accident, but it comes through a hard work!!...

Words: 282 - Pages: 2

Premium Essay

Mathematics

...The characteristics of the samples are made to show the characteristics of the entire population under study. The sample’s statistical results are generally assumed not to represent the characteristics of those who are not part of the population. For example, the $25,111 salary represents the average salary of people chosen for the statistical tests (such as people in Yale alone). However, the $24,111 salary does not represent the people not chosen for the survey, such as the people working in Alaska. The $25,111 average salary is true only for the time period when the statistical tests were undertaken, but it may not be true when the same statistical tests were taken 30 years prior to the current Yale statistical tests. A similar test conducted 20 years after the current statistical tests will generally show a different statistical finding. Interpreting the difference in the findings, the statistical findings should not be taken as occurring in all situations; to do so would be a lie. It is a lie because interpreting the statistical results is all-encompassing would be too twisted, exaggerating, oversimplified, or distorted. Sales people would use the average results of statistical test to convince the prospective buyers to purchase their wares; the sales persons are willing to lie to generate sales. The manager can base one’s expansion policy on the statistical figure stating there is a huge profit. However, the manager must beware of false statistical figures. The......

Words: 317 - Pages: 2

Premium Essay

Mathematics and Management

...LONDON'S GLOBAL UNIVERSITY Mathematics with Management Studies BSc UCAS code: G1N2 www.ucl.ac.uk/prospectus/maths MATHEMATICS WITH MANAGEMENT STUDIES BSc This BSc combines a broad-based training in mathematics with highly practical courses from UCL’s Department of Management Science and Innovation, which will be of direct use to those seeking a career in management. No previous knowledge of management studies is required. Degree summary • • • • Gain transferable skills such as numeracy, problem-solving and logical thinking, which can lead to a large variety of interesting, diverse and well-paid careers. All of the courses given by UCL's Department of Management Science are validated by external experts from the private, public and charitable sectors. Many of our graduates choose to build their management knowledge and experience by following a further management qualification, such as the MBA (Masters in Business Administration). UCL's internationally renowned Mathematics Department is home to world-leading researchers in a wide range of fields, especially geometry, spectral theory, number theory, fluid dynamics and mathematical modelling. Peer Assisted Learning has been pioneered in the department, with second-year students offering support and advice to first years. Your career We aim to develop your skills in mathematical reasoning, problem-solving and accurate mathematical manipulation. You will also learn to handle abstract concepts and to think......

Words: 1320 - Pages: 6

Premium Essay

Mathematics and Visuality

...Running Head: MATHEMATICS and VISUALITY Mathematics and Visuality By: Monica McCarty Jackson State University Mathematics is one of the most useful and fascinating divisions of human knowledge. It includes many topics of study. For this reason, the term mathematics is difficult to define. It comes from a Greek word meaning “inclined to learn.” Most of the basic math taught in school involves the study of number, quantity, form, and relations. Arithmetic, for example, concerns problems with numbers. Algebra involves solving equations in which letters represent unknown quantities. Geometry concerns the properties and relationships of figures in space. The most important skills in mathematics are careful analysis and clear reasoning. These skills can help us solve some of the deepest puzzles we must face. Mathematics is based upon logic. Starting from, widely accepted statements, Mathematicians use logic to draw conclusions and develop mathematical systems. The work of mathematicians may be divided into pure mathematics and applied mathematics. Pure mathematics seeks to advance mathematical knowledge for its own sake rather than for any immediate practical use. Applied mathematics seek to develop mathematical techniques for use in science and other fields. In everyday life we use mathematics for simple tasks as telling time from a clock or counting change after making a......

Words: 346 - Pages: 2

Free Essay

Mathematics Performance

...EFFICIENCY LEVEL IN SOLVING POLYNOMIAL EQUATIONS AND THEIR PERFORMANCE IN MATHEMATICS OF GRADE 9 STUDENTS A Thesis Presented to the Faculty of the Teacher Education Program Ramon Magsaysay Memorial Colleges General Santos City In Partial Fulfillment of the Requirement for the Degree Bachelor of Secondary Education Major in Mathematics Armando V. Delino Jr. October 2015 TABLE OF CONTENTS Contents Page Title Page i Table of contents ii CHAPTER I THE PROBLEM AND ITS SETTING 1 Introduction 1 Theoretical Framework Conceptual Framework Statement of the problem Hypothesis Significance of the study Scope of the study Definition of terms CHAPTER II REVIEW OF RELATED LITERATURE CHAPTER III METHODOLOGY Research Design Research Locale Sampling Technique Research Instrument Statistical Treatment CHAPTER 1 PROBLEM AND ITS SETTING Introduction In Mathematics, a polynomial is an expression consisting of variables (or indeterminates) and coefficients, that involves only the operations of addition, subtraction, multiplication, and non-negative integer exponents. Polynomials appear in a wide variety of areas of Mathematics and Science. For example, they are used to form polynomial equations, which encode a wide range of problems, from elementary word problems to complicated problems in the Sciences; they are used to define polynomial functions, which appear......

Words: 2716 - Pages: 11

Free Essay

Mathematics

...MATHEMATICS has played a significant role in the development of Indian culture for millennia. Mathematical ideas that originated in the Indian subcontinent have had a profound impact on the world. Swami Vivekananda said: ‘you know how many sciences had their origin in India. Mathematics began there. You are even today counting 1, 2, 3, etc. to zero, after Sanskrit figures, and you all know that algebra also originated in India.’ It is also a fitting time to review the contributions of Indian mathematicians from ancient times to the present, as in 2010, India will be hosting the International Congress of Mathematicians. This quadrennial meeting brings together mathematicians from around the world to discuss the most significant developments in the subject over the past four years and to get a sense of where the subject is heading in the next four. The idea of holding such a congress at regular intervals actually started at The Columbian Exhibition in Chicago in 1893. This exhibition had sessions to highlight the advancement of knowledge in different fields. One of these was a session on mathematics. Another, perhaps more familiar to readers of Prabuddha Bharata, was the famous Parliament of Religions in which Swami Vivekananda first made his public appearance in the West. Following the Chicago meeting, the first International Congress of Mathematicians took place in Zurich in 1897. It was at the next meeting at Paris in 1900 that Hilbert...

Words: 4007 - Pages: 17

Free Essay

Discrete Mathematics

...Discrete mathematics is the study of mathematical structures that are fundamentally discrete rather than continuous. In contrast to real numbers that have the property of varying "smoothly", the objects studied in discrete mathematics – such as integers, graphs, and statements in logic[1] – do not vary smoothly in this way, but have distinct, separated values.[2] Discrete mathematics therefore excludes topics in "continuous mathematics" such as calculus and analysis. Discrete objects can often be enumerated by integers. More formally, discrete mathematics has been characterized as the branch of mathematics dealing with countable sets[3] (sets that have the same cardinality as subsets of the natural numbers, including rational numbers but not real numbers). However, there is no exact definition of the term "discrete mathematics."[4] Indeed, discrete mathematics is described less by what is included than by what is excluded: continuously varying quantities and related notions. The set of objects studied in discrete mathematics can be finite or infinite. The term finite mathematics is sometimes applied to parts of the field of discrete mathematics that deals with finite sets, particularly those areas relevant to business. Research in discrete mathematics increased in the latter half of the twentieth century partly due to the development of digital computers which operate in discrete steps and store data in discrete bits. Concepts and notations from discrete mathematics are......

Words: 390 - Pages: 2

Premium Essay

Manipulatives In Mathematics

...Introduction In this chapter, research from multiple authors will provide supporting answers for my research question, how do games and manipulatives impact students' interest in Mathematics?, how do games and manipulatives impact students' performances in Mathematics?, and what are the benefits of using games and manipulatives when teaching fractions? Based on research thus far manipulative and games improve students’ interest and performance, while some researchers don’t see a significance difference in manipulatives increasing students interest in mathematics. (Kontaş) (2016).I found that manipulatives were proven to assist in helping students in building conceptual understanding, and eliminate misconception in mathematics. DeGeorge and...

Words: 1079 - Pages: 5

Free Essay

Factoring in Mathematics

...are using drugs and alcohol and every one out of ten schoolgirl are pregnant. We encounter many discipline problems and not all the teachers are capable to deal with this learners. Our learner total are 920 and the teachers are 26 . The school have a teacher and classroom shortage . There are many social problems at the school and they are struggling mostly with Mathematics . Our feeder school is the local primary school and the total of the gr. 8 learners are near 300 every year. These Gr. 8 learners are very weak in Mathematics and the class sizes are 50 and more. The Gr 9 classes are also very big and most of them pass not Mathematics at the end of the year , but been condened to Gr. 10 . Usually there are only one gr. 10, 11 and Gr.12 class for Mathematics. The passrate for Mathematics in Gr. 9 are so poor that only 10 % of the learners can do pure Mathematics , The rest of the learners should do Mathematical Literacy. The Maths learners are not commited and only a few pass at the end of Gr. 10 . JUSTIFICATION When the grade 8 learners came to our school they usually struggle with Mathematics .The can`t do the basic fractions , do not even know how to use the factors and multiples . in grade 8 the learners are suppose to do know how to get the LCM and the bigests factor . When we do this in class the learners are able to do it but in a test they could not do it. Then in gr. 9 they also can do it but the same problem occurs in a test they get it......

Words: 701 - Pages: 3

Premium Essay

Montessori Mathematics

...Pascal and developed a revolutionary math learning material for children as young as 3 years old. Her mathematical materials allow the children to begin their mathematical journey from a concrete concept to abstract idea”. With reference to the above statement please discuss how these children utilize their mathematical mind as part of their natural progression, to reason, to calculate and estimate with these Montessori mathematical materials in conjunction with their aims and presentations? The child doesn’t learn mathematics only through Montessori, but he learns it from the day he was born or even before that. It is a known fact that an embryo can hear its mother. When a mother says ‘the baby kicked me 4 times’, the baby can understand this in her womb. After the baby is born people often tell him what day he was born or how many siblings he has, etc. The child’s day-to-day life and environment is connected with math. The child is born into a mathematic world where he has to adapt to it. The child needs math to sort and group objects within their environment. When the child enters the Montessori environment, he can already count without knowing the real meaning of the numbers (rote-counting). He counts with understanding of numbers and gradually learns arithmetic’s, geometry and algebra in the Montessori classroom. ‘The Mathematical Mind’ refers to the unique tendencies of the human mind. The French philosopher B. Pascal said that ‘every human being is born with......

Words: 3134 - Pages: 13

Free Essay

Discrete Mathematics

...Discrete Mathematics Lecture Notes, Yale University, Spring 1999 L. Lov´sz and K. Vesztergombi a Parts of these lecture notes are based on ´ ´ L. Lovasz – J. Pelikan – K. Vesztergombi: Kombinatorika (Tank¨nyvkiad´, Budapest, 1972); o o Chapter 14 is based on a section in ´ L. Lovasz – M.D. Plummer: Matching theory (Elsevier, Amsterdam, 1979) 1 2 Contents 1 Introduction 2 Let 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 us count! A party . . . . . . . . Sets and the like . . . The number of subsets Sequences . . . . . . . Permutations . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 7 7 9 12 16 17 21 21 23 24 27 27 28 29 30 32 33 35 35 38 45 45 46 47 51 51 52 53 55 55 56 58 59 63 64 69 3 Induction 3.1 The sum of odd numbers . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.2 Subset counting revisited . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.3 Counting regions . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 Counting subsets 4.1 The number of ordered subsets . . . . 4.2 The number of subsets of a given size 4.3 The Binomial Theorem . . . . . . . . 4.4 Distributing presents . . . . . . . . . . 4.5 Anagrams . . . . . . . . . . . . . . . . 4.6 Distributing money . . . . . . . . . . ...

Words: 59577 - Pages: 239

Free Essay

Mathematics: an Integral Discipline

...Mathematics: An Integral Discipline Mathematics is one of the most foundational and elemental principles and disciplines to any educational institution. With the basic components of all mathematical disciplines and areas of studies being equal, there appears to be an inherent, social need to master this study of a seemingly complex nature, particularly since this subject is ingrained into so many important and relevant aspects of the world economy. Without the understanding and overall comprehension of at least some basic, elementary mathematical principles, it would go without saying that countless workforce employees and job seekers would fail to find the most meager of professions. It is also an unfortunate prospect to understand that mathematical principles and the study of such major applications is no longer a popular social trend. On the other hand of the social and professional spectrum, the vast majority of college students seeking future majors are leaning towards other convenient modes of study, including those in the healthcare industry and other related sciences and studies. Now understanding how modern culture had become so predisposed to ascertaining studies unrelated to heavy mathematical analytics, despite the obvious need to otherwise acquire, it will be important to frame this expose’s subject matter around the need to further explain and analyze how different regions of scholastic establishments have come to define mathematical disciplines in completely......

Words: 2559 - Pages: 11

Premium Essay

Mathematics in Criminal Justice

...Mathematics is used all over the world in a person’s everyday career. Criminal Justice careers use mathematics in a variety of different ways to complete a day’s work. Most Criminal Justice degree programs emphasis particularly on statistics as a core measureable expertise for students in this specific program. The Mathematical Association of America stresses that students in social science majors require a strong foundation in mathematical literacy. The degree I am studying for at Westwood College is an associate’s degree in applied science. So, by me taking mathematics serious and working hard it would benefit me in the long run. Programs predominantly want people studying Criminal Justice to be competent in statistics in order to succeed in a data compelled career field. The specific career I want to perform when I receive my degree is becoming a police officer. Police officers use mathematics in the field everyday. Police are usually the first to the scene when an accident transpires. Police measure impact angles after car accidents, measure skid marks, build statistical models of crime patterns to put patrol officers where thy need to be and a whole lot more. Math is generally used to prevent crime because without mathematics crime would not be as detectable. All police officers use mathematics while patrolling the field. For instance, say someone is pulled over for a DUI, the police use Breathalyzer’s to measure the blood alcohol content of the person they suspect......

Words: 658 - Pages: 3