Tot mai multi părinți aleg școli private pentru copiii lor

În România, în fiecare an apar școli private, tot mai mari și mai frumoase. Au clasele ocupate, deși taxele încep de la cel puțin 2.000 de euro și ajung până la 20.000.
Părinții care își pot înscrie copiii la aceste școli speră ca aceștia să aibă parte de ce e mai bun în viitor și să lucreze la companii de top de la noi sau din Occident. Ce îi motivează pe acești părinți în alegerea făcută, dar și care este percepția românilor asupra școlii românești, precum și care sunt insuficiențele majore ale sistemului de învățământ de stat care fac din școlile private o alternativă din ce în ce mai puternică, sunt câteva din punctele abordate în continuare.
Paradoxul românesc Conform unui sondaj IRES (Institutul Român pentru Evaluare si Strategie) – doi din trei români (66%) au o părere proastă sau foarte proastă despre sistemul educațional, în timp ce opt din zece spun că școala i-a ajutat să reușească în viață.
Marea majoritate a celor care au participat la sondaj (81%) consideră că școala îi pregătește pe elevi pentru viață în mică sau foarte mică măsură și că învățământul este centrat prea mult pe informație și prea puțin pe formarea de competențe.
În ce privește salariile profesorilor, 81% dintre respondenți afirmă că aceștia sunt prost plătiți. Pe de altă parte, 61% sunt de părere că profesorii sunt slab pregătiți, iar 55% spun că sunt corupți.
Despre meditații, 41% dintre cei care au participat la sondaj și au copii la școală au spus că plătit pentru pregătirea suplimentară a acestora, cei mai mulți făcând meditații la matematică-90%. O altă idee care se degajă din sondajul IRES este că tinerii nu sunt pregătiți pentru piața muncii. Opt din zece români cred că tinerii nu sunt pregătiți să facă față pe piața muncii, iar 95% susțin reînființarea școlilor profesionale și de meserii. De asemenea, 75% consideră că absolvenții de facultate sunt slab pregătiți, iar 56% își doresc pentru copiii lor să studieze în străinătate.
Despre examenele de admitere în liceu și facultate, cei mai mulți sunt de părere că admiterea la liceu sau facultate ar trebui să se facă pe baza unui examen, în timp ce doar 9% susțin că admiterea pe bază de dosar e o idee bună. Întrebați despre activitatea Ministerului Educației din ultimul an, respondenții au dat următoarele răspunsuri: Foarte Bună-6%, Bună-30%, Proastă-27%, Foarte Proastă-29%, Nu stiu/Nu răspund-8%. La o întrebare din sondaj care sună asa: ”Sunteţi de acord cu afirmaţia: Schimbările legislative privind educația sunt prea frecvente?”, găsim următoarele răspunsuri: Acord-83%, Dezacord-14%, Nu răspund-3%. O altă întrebare de acest fel era: ”Sunteti de acord cu afirmația: Dotarea școlilor este deficitară?”. Răspunsurile au fost: Acord-78%, Dezacord-18%, Nu răspund-3%. O altă întrebare, cu mai multă relevanță pentru subiectul de față era chiar cea privitoare la sistemul privat vs. cel de stat, mai precis: ”Sunteţi de acord cu afirmația: Învățământul de stat este mai bun decât cel privat?”. Respondenții au zis: Acord-59%, Dezacord-30%, Nu răspund-12%. Răspunsurile la această întrebare vin oarecum în răspăr cu răspunsurile la o altă întrebare, anume aceasta: ”Sunteți de acord sau în dezacord cu afirmația: Sistemul românesc de învățământ este unul performant?” La aceasta s-a răspuns astfel: Acord-43%, Dezacord-54%, Nu răspund-3%.
Avantajele școlilor private și costurile acestora
Numărul copiilor care au ”migrat” de la învățământul de stat către cel privat se ridică la aproape 65.000. Taxele de admitere la școlile particulare pornesc de la câteva mii de lei și pot ajunge până la mii de euro pe an.
Se poate observa însă că la fiecare început de an școlar oferta instituțiilor private de învățământ din sistemul preuniversitar e din ce în ce mai variată. Conform unei recente statistici a Ministerului Educației în România funcționează, cu acreditare sau doar cu autorizare provizorie, peste 500 de grădinițe, aproape 80 de școli primare, 35 de școli gimnaziale și aproape 125 de licee, toate aflându-se în sistem privat. Criteriile de selecțtie la aceste școli variază în funcție de instituție. Unele școli și licee au criterii drastice de selecție calitativă a elevilor, în timp ce altele se mulțumesc cu cei ce își permit să își achite taxele. Ce au în comun toate aceste instituții este că la fiecare dintre ele, costurile lunare de școlarizare ajung la nivelul unui salariu mediu pe economie. De exemplu, Liceul Internațional de Informatică din București, unul dintre liceele private de top, taxează ciclul gimnazial (clasele V-VIII) cu 2.350 euro pe an, iar ciclul liceal (clasele IX-XII) cu 3.250 euro pe an.
Complexul educațional Lauder-Reut își oferă serviciile educaționale contra 500 euro pe lună la grădiniță, 550 euro la școala primară, respectiv 600 euro la școala gimnaziu și 650 euro/lună la liceu.
O ofertă mai ieftină se află la Liceul Hyparion din București, cu 2.500 lei pe an pentru învățământul de zi și 1.700 de lei pe an pentru seral sau frecvență redusă. The International School of Bucharest, a Fundației Lumina, cere 5.400 de euro/an pentru grădiniță, ajungând până la 8.950 euro/an la ciclul liceal. În privința școlilor private trebuie subliniată o diferență importană între acestea și universitățile private, în ce privește percepția de care se bucură fiecare. Dacă universitățile particulare poartă stigmatul formulei ”se dau diplome pe bandă rulantă, iar studenții sunt primiți fără nici o triere”, școlile private, dimpotrivă, sunt privite ca o etapă premergătoare pe un drum profesional unde succesul este aproape sigur.
În urmă cu ceva timp, discutând cu o prietenă am ajuns, la un moment dat, la subiectul (inevitabil) al școlii românești. Știind că lucrează în sistemul educațional privat predând la o școală germană, am întrebat-o care sunt realmente avantajele unui astfel de sistem, mai ales în cazul copiilor preșcolari, nu a ezitat să-mi spună că, în privinta învâțământului preșcolar, un prim avantaj îl constituie angajamentul full-time pe care instituția și-l ia față de copil. Iar asta pentru că, în cele mai dese cazuri grădinițele private oferă servicii post-program de tip afterschool, fapt care îl ușurează așadar pe părinte de griji în privința copilului, știind că acesta se află în siguranță și într-un loc adecvat vârstei și potențialului său de dezvoltare. Atunci când i-am spus că program prelungit există și la grădinițele de stat, a ținut să-mi atragă atenția că, spre deosebire de stat, în cazul grădinițelor private numărul de copiii nu este așa de mare, iar personalul este în număr mai mare, precum și activitățile extra-curiculare din belșug, care la o grădiniță de stat lipsesc cu desăvârșire. Alte avantaje ale sistemului privat enumerate de către prietena cu care discutam, sunt cele privitoare la numărul de copii dintr-o grupă, care la privat se constituie din maxim zece învățăcei, tocmai pentru a ușura procesul de învățare și a se putea acorda cât mai multă atenție fiecăruia, precum și personal vorbitor nativ de limbi străine la grădinițele de profil, precum și multitudinea de opționale de care micuții pot beneficia – de la balet la arte plastice. De asemenea, am putut afla cu această ocazie că se acordă o atenție sporită chiar și meselor de prânz, acestea fiind alcătuiesc după specificul nevoilor esențiale ale organismului copiilor, precum și alegerea cu atenție a ingredientelor mâncărurilor ce sunt servite acestora. Desigur, avantajele continuă pe această linie, ajungând până la transport asigurat și stimularea la nivel înalt a capacităților micuțului, dar și alte beneficii care, în cazul unei grădinițe de stat sunt pură ficțiune.
Un parcurs unitar
Revenind la realitatea complexă a sistemului educațional privat la toate nivelurile, trebuie spus că, în urmă cu șase ani Bill Gates profețea falimentul învățământului public american, vorbind despre modernizarea educației prin investiții private masive.
Un fapt care, după cum se poate observa cu ușurință, s-a întâmplat. Iar asta datorită unor fundații, prin care familiile bogate ale Americii, precum Gates, Dell, Broad, Walton sau gigantul retailului Wall-Mart, au ”injectat” în sistem, numai în ultimii șase ani peste patru miliarde de dolari. În România, întregul buget alocat Ministerului Educației în 2011 a fost de aproape 2 miliarde de euro.
Și în Europa, educația publică a început să piardă teren în fața celei private, chiar în țări în care învățământul privat are cu adevărat tradiție, comparativ cu cei 20 de ani pe care îi împlinește educația privată din România (deși, istoric vorbind prima școală privată de la noi din țară a apărut în anul 1962, aceasta era destinată doar copiilor ambasadorilor americani, englezi și japonezi de la București). Potrivit unui studiu făcut anul acesta de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), explicația acestui fenomen e simplă: există părinți tot mai preocupați de educația copiilor – sunt vremuri în care investesc mai curând în viitorul copiilor, decât să investească la bursă -prin urmare, aleg să-și formeze copiii într-un sistem mai scump, dar mult mai eficient decât cel public. Așadar, aceștia aleg programe mai riguroase de studiu, cu disciplină mai mare și care pun accent sporit pe dezvoltarea personală prin proiecte extrașcolare extrem de diverse.
Un punct asupra căruia mi-a atras atenția și amica mea în discuția amintită, iar ea predă la o școală privată unde vârsta maximă e de șase ani. Vedem așadar că pentru a fi cu adevărat pregătit și adaptat realităților economice și sociale, totul începe de la cea mai scăzută vârstă și trebuie să continue până la finalizarea studiilor, cu același tip de formare personală și profesională. Aflam ca universitatile din Romania au fost clasificate pentru prima data in istorie dupa criterii occidentale: universitati de categoria I, de categoria II-a si de categoria a III-a. Aflam ca doar 12 universitati au intrat in prima categorie, adica au fost clasificate ca universitati de cercetare avansata si educatie. Si mai aflam ca toate universitatile particulare au fost clasificate in ultima categorie valorica: universitati de categoria a III-a. Reactiile cunoscatorilor s-au concentrat asupra primei categorii. Unele comentarii vizau prezenta sau absenta de pe lista a unei universitati sau alta. Alte comentarii vizau pozitia deplorabila a acestor „universitati de categoria I” din Romania in topul international al universitatilor performante: Categoria I in Romania, nu inseamna practic mai nimic in comparatie cu nivelul international competitiv.
Comentariul de fata se va concentra insa asupra temei universitatilor de de categoria a III-a, adica, prin voia firii si a evaluatorului, a universitatilor private din Romania. Caci, iata, observam ca daca in Occident cand zici invatamant privat zici calitate si varful varfului, in Romania zici exact invers. Un paradox.

Paradoxul invatamantului universitar privat Sa incepem prin a nota ca este totusi de mirare ca nu am reusit ca dupa 20 de ani sa nu avem nici macar o singura institutie privata de invatamant superior cat de cat competitiva, chiar si pe standarde locale. De ce?! Premisele de a construi ceva nou, bun, modern, de calitate erau exact in zona privata. Sa pornesti de la zero ceva, fara mostenirea birocratica, fara mentalitatile si fara bagajul uman si intelectual al trecutului, nu era doar tentant ci era si fezabil. Ne putem imagina usor un scenariu in care cativa universitari energici, inteligenti si onesti se asociaza cu cativa finantatori luminati si pun bazele unui astfel de proiect. Posibilitatea si viabiliatatea de principiu a unei investitii universitare in Romania post-comunista a fost si este dovedita de bonitatea si proliferarea experimentelor de categoria a III-a. Unde era loc pentru atata activitate pseudo-academica cu zeci si sute de mii de clienti si mii si mii de prestatori de servicii academice frizand fraudulenta, ar fi fost loc si pentru o micuta unitate academica de elita, cu un corp profesoral restrans dar de top si cu studenti de cea mai buna calitate, selectati competitiv. N-a fost sa fie. Intrebare: De ce? Cum este posibil ca in Romania sa nu se gasesca cativa universitari cu viziune si curaj care sa ia taurul de coarne si sa puna pe masa un proiect de acest fel? Cum este posibil ca in Romania sa se gaseseaca finantatori pentru orice echipa de fotbal, fantasmagorie mediatica sau efemer proiect public personal de vanitate si nu e posibil sa gasesti cativa oameni care sa puna niste bani la bataie si sa-si lege numele de ceva serios, nobil, respectabil, solid si in ultima instanta, nu numai util ci si foarte profitabil?! Pentru ca sa fim cinstiti: O mica universitate de elita in Romania post-comunista a fost si ramane o idee de afacere foarte profitabila. Elementele scenariului celui mai simplu nici nu sunt greu de imaginat. Sa ne gandim doar la un domeniu unde lucrurile sunt mai mult decat clare si sa judecam la rece sansele unui astfel de proiect:
Un exemplu si cateva intrebari Nevoia in societatea si economia romaneasca de resursa umana apta sa faca fata provocarilor manageriale moderne precum si problemele si limitele resursei umane pregatite de scolile romanesti sunt arhi-cunoscute. Corporatiile internationale, de pilda, se plang de ani de zile de calitatea slaba a absolventilor la angajare si investesc masiv in varii programe remediale. Intrebare: Poti veni in mod serios si antreprenorial in intampinarea acestei probleme? Poti sau nu poti pune pe picioare o unitate de invatamant –facultate, universitate, inalta scoala etc.– care sa pregateasca in domeniul managementului administratiei publice si private, si din care absolventii ies cu garantia ca sunt o resursa umana de calitate pentru angajator, fie el de stat sau privat? Are Romania resursele sa adune sub acelasi acoperis un minim de 15-20 de cadre didactice de varf din domenii relevante (economie, sociologie, drept, statistica, IT, stiinte politice si administrative, comunicare, etc) si 15-20 de specialisti practicieni de varf din domeniile de interes, sa-i plateasca la nivel competitiv si sa-i puna in fata unui corp studentesc de elita, bine selectat, pentru a-i pregati la nivelul unui MBA de calitate calibrat la contextul romanesc? Iata o intrebare interesanta. Iata si alte intrebari:
• Chiar credem ca daca atragi nume de prestigiu din viata academica si profesionala a tarii precum si tineri profesori si cercetatori cu pregatire la nivel occidental, modern si le creezi spatiul organizational sa faca exact ce le place si stiu sa faca mai bine, nu vei avea rezultate ce vor depasi mediocritatea tipica?
• Chiar credem ca daca o sa corelezi aceasta intreprindere cu principalii clienti din sectorul privat si de stat ai resursei umane pe care o pregatesti, acesti clienti nu vor raspunde pe masura propriului interes?
• Credem ca o echipa de tineri cercetatori de varf reunita sub egida unui astfel de experiment nu ar reusi sa atraga suficiente fonduri de cercetare din surse europene si interne, publice si private, ca sa-si asigure supravietuirea ca echipa de cercetare?
• Credem ca in lumea academica romaneasca si in viata publica de la noi nu se poate crea un brand nou, unul asociat cu ideea de elita, de calitate, prestator de educatie superioara?
• Ce ne face sa credem ca daca pui pe picioare un nucleu ca cel schitat mai sus, acesta nu ar fi viabil? Sau ca nu ar putea asigura cresterea treptata in jurul sau a altor facultati si programe de training, educatie si cercetare? De ce nu ar fi posibila cresterea unei universitati moderne, private, de elita, porinind de la astfel de premise?
• Cum este posibil ca sa finatam din bani europeni nesfarsite siruri de programe si proiecte inutile –unele la limita stupiditatii pure – si nu putem gasi un mod de a folosi banii acestia pentru un proiect de o asemenea relevanta?
• Cum este posibil ca in Romania sa se gaseseaca finantatori pentru orice dar nu e posibil sa gasesti cativa oameni care sa puna niste bani si sa-si lege numele de ceva serios, respectabil, solid si in ultima instanta nu numai util ci si potential profitabil?
Un raspuns inadecvat Un astfel de proiect nu pare totusi misiune imposibila. Poate ca nu este asa usor cum sugereaza paragrafele de mai sus. Poate ca nu este nici atat de lipsit de riscuri financiare. Dar poate ca merita macar incercat. Nici a face trusturi de presa, televiziuni, restaurante de fitze sau cluburi de fotbal nu e totusi o investitie sigura: Nici financiarmente, nici ca reputatie publica, nici ca validare personala a finantatorului sau intreprinzatorului. Si atunci revenim la intrebarea intiala: De ce? Prima reactie poate fi aceea de a da vina chiar pe universitari, pe profesori. E economie libera, de ce nu se apuca sa faca? Cine ii tine? Mai ales pe cei tineri. Nu cumva e vina acestor oameni tineri, bine pregatiti, care ar trebui sa preia ei intiativa? Cititorul are desigur propria interpretare. Autorul de fata crede insa ca reactia de mai sus este tentanta dar gresita. Sa nu ne grabim sa dam vina pe tinerii respectivi. In diviziunea muncii ei si-au facut datoria. In tara sau in emigratie, in universitatile de stat sau private, au facut tot ce era necesar ca in linia lor profesionala sa fie ce sunt. Sa nu le cerem imposibilul. Viata lor si asa nu este usoara. A fi competitiv in lumea academica de azi e un efort 7 din 7, 12 luni pe an. Numai cine nu cunoaste presiunea si cerintele vietii academice contemporane – cu publicatiile, conferintele, cursurile si sarcinile ei administrativ-didactice- mai poate crede ca universitarii moderni sunt niste belferi relaxati ce se plimba pe la cursuri o data pe saptamana. Realitatea este ca a le cere acum sa preia leadershipul unei initative private si in acelasi timp sa-si mentina locul si statusul profesional academic inseamna a le cere ceva supra-omenesc. Sa retinem deci un lucru: Tinerii nostri universitari –in tara si in strainatate- si-au facut datoria. Daca toate sectoarele si profesiile Romaniei ar fi facut profesionalmente ceea ce au facut generatiile de tineri romani ce au intrat pe scena academica in ultimii 20 de ani, Romania de azi ar arata cu totul altfel. Altii sunt cei ce nu s-au ridicat la inaltimea momentului cand e vorba de problema universitatilor noastre, si nu numai… Astfel de constructii cer initiativa unor oameni cu greutate, cu influenta larga, nu doar academica: economica, politica, sociala. Si aici ajungem sa punem degetul pe rana: Daca marii oameni de afaceri, daca liderii politici sau oamenii influenti din viata publica sau privata ar fi fost capabili sa se ridice la inaltimea comunitatii (acum internationale, raspandite pe toate meridianele) a universitarilor si cercetatorilor romani, daca ar fi fost in stare sa inteleaga ce reprezinta si cum trebuie lucrat cu aceasta, adica sa capteze macar in parte energia, stiinta si dedicatia membrilor acesteia, am fi azi departe…
Dar n-a fost sa fie…. Pe scurt si la obiect, avem aici de fapt o noua expresie, o noua ilustrare, a unei realitati pe care trebuie sa o numim fara menajamente: Tipul uman al celor ridicati dupa 1989 sa ocupe locurile de preeminenta in viata economica, politica si publica a Romaniei. Nu vad, nu stiu, nu inteleg, nu simt, nu le pasa… Nu vorbim aici despre interpretari si speculatii. Faptele vorbesc. O tara care dupa 20 de ani de libertate si de ajutoare externe pompate pe toate canalele nu are o universitate decenta si care nu a fost in stare sa creeze (in abundenta de resurse si de cerere) o institutie de educatie superioara decenta are o problema. Si, sa repetam, problema nu este a cercetatorilor si universitarilor. Nu. Problema este a elitelor economice si politice, a potentatilor ce au partea lor in diviziunea rolurilor, dar nu o fac. Ordinea sociala imparte automat roluri. Ei au ajuns sa aibe un rol, dar nu-l inteleg. Totusi, pe masura ce te gandesti mai mult, nu poti sa nu fii framantat: De ce? De ce potentatii Romaniei sunt atat de straini de si incapapabili sa lucreze cu noua elita academica si intelectuala? De ce mass-media si formatorii de opinie marginalizeaza sistematic si au atata ostilitate fata de unul dintre cele mai performante segemente ale societatii romanesti? Cum s-a ajuns aici? Care este semnificatia? Care sunt implicatiile profunde? Si iata cum, analizat la rece, paradoxul de la care am pornit discutia de fata pare a fi doar varful icebergului: simptom si ilustrare a unui fenomen mai adanc, a unei problema mai vaste si mai profunde …

Universitatea „Valahia”, Targoviste
Facultatea de Stiinte Economice

PROIECT

- Economia serviciilor -

SISTEMUL DE INVATAMANT PRIVAT IN ROMANIA

Student: Ilie Razvan - Marian Specializarea ECTS, anul III, gr. I

Universitatea „Valahia”, Targoviste
Facultatea de Stiinte Economice

Studiu de caz realizat la firma „Dani's Collection”
TEHNICI PROMOTIONALE

Student: Ilie Razvan - Marian Specializarea ECTS, anul III, gr. I

CUPRINS

Scurt istoric si informatii generale
Cap. I Tehnologia amenajarii magazinului I.1. Politica comerciala a magazinului I.2. Structura functionala a magazinului I.3. Tehnologia amenajarii suprafetei de vanzare i.4. Fluxul marfurilor si ambalajelor in interiorul magazinului
Cap. II Tehnici promotionale utilizate la nivelul magazinului II.1. Tehnici de etalare a marfurilor II.2. Arta de a vinde II.3. Tehnici de publicitate la locul de vanzare II.4. Publicitate:mijloace si tehnici de realizare
Cap. III Tehnologia amenajarii depozitului III.1. Amplasarea depozitului de marfuri III.2. Dimensionarea optima a depozitului III.3. Dotarea depozitului cu mobilier si utilaje Concluzii

Scurt istoric si informatii generale Firma ,,Dani's Collection'' este o societate comerciala cu raspundere limitata ce isi are sediul in Ploiesti,Prahova pe strada Eremia Grigorescu nr. 25. Firma are ca principal obiectiv satisfactia si confortul clientului, oferind cele mai bune produse in materie de haine.Desi a luat nastere abia in vara anului 2006, cu un numar de 2 angajati ce urmau ordinele directe ale patronului, firma a avut succes si s-a dezvoltat rapid.In 2007 firma si-a modernizat sediul inlocuind tamplaria veche cu cea noua de tip termopan, si-a schimbat gresia de pe podeaua din interiorul magazinului cu una mai rezistenta si a achizitionat o casa noua de marcat, mai moderna.In 2008 firma are 4 angajati si si-a schimbat deasemenea design-ul exterior folosind culori mai atractive si un panou luminos cu numele firmei. 646j91g
Cap. I TEHNOLOGIA AMENAJARII MAGAZINULUI
I.1.Politica comerciala a magazinului. Firma ,,Dani's Collection'' incearca sa se diferentieze de firmele concurente prin:
● atitudinea fata de noutati;
● formele de comunicare cu consumatorii; Stabilirea asortimentului de marfuri si servicii pune doua mari tipuri de probleme: pe de o parte, este vorba de problemele politicii comerciale, care pot fi rezolvate doar prin raportarea la piata, oferta punctului de vanzare este rezultatul unui proces complex de cautari pentru gasirea echilibrului dinamic, permanent intre cerintele clientelei si limitele impuse de factori endogeni, pe de alta parte, exista o serie de probleme legate de rentabilitatea suprafetei care nu pot fi rezolvate decat prin cunoasterea structuri detaliate a ofertei. Strategia sortimentului urmareste stabilirea marilor linii ale politicii comerciale, putandu-se accepta:
● o politica de imitare, care consta in a cuceri aceleasi piete si aceleasi segmente tinta ca ale concurentilor, in a utiliza aceleasi tehnici de vanzare si a promova aceleasi servicii;
● o politica de diferentiere care cauta sa consolideze o imagine specifica actionandu-se asupra modului de organizare interioara a preturilor si politicilor promotionale. Firma ,,Dani's Collection'' a acceptat politica de imitare deoarece promoveaza aceleasi servicii ca multe alte firme si nu vine cu o idee inovatoare in domeniu.Asortimentul de marfuri - in forma sa concreta, de bunuri materiale puse la dispozitia clientelei unui punct de vanzare - ocupa un loc dominant in politica comerciala a unui firme. El il defineste prin natura produselor din care este constituit, segmentul de utilizatori caruia i se adreseaza si masura activitatii economice a punctului de vanzare.
I.2.Structura functionala a magazinului. Suprafata unui magazin se poate diviza in functie de marimea si profilul sau, vechimea cladirilor in care acestea isi desfasoara activitatea, modul de realizare a constructiei (cu unul sau mai multe niveluri), astfel : a) sala de vanzare, in cadrul careia are loc procesul de vanzare a marfurilor; b) depozitul de marfuri, destinat pastrarii marfurilor si continuitatii procesului de vanzare; c) spatial tehnic (vestiare, grupuri sanitare, instalatii tehnice, birouri). O importanta deosebita pentru organizarea magazinului o are, printre altele, forma si marimea salii de vanzare. Experienta demonstreaza ca exista o mare diversitate de forme ale salii de vanzare. Sunt preferate formele patrate si dreptunghiulare (cat mai apropiate de forma patrata) datorita conditiilor optime de vizibilitate si de orientare a cumparatorilor in sala de vanzare, de amplasarea mobilierului si utilajelor, de stabilirea celor mai rationale fluxuri ale marfurilor, personalului si cumparatorilor. Sala de vanzare a magazinului ,,Dani's Collection'' are conditii de iluminare naturala care asigura, in timpul zilei, vizibilitate pana in cele mai indepartate locuri, permite studierea amanuntita a marfurilor expuse, precum si distingerea fara efort, a intregii palete coloristice a marfurilor. Design-ul magazinului ,,Dani's Collection'' se refera la stilul acestuia pus in valoare de catre caracteristicile fizice ale cladirii in care functioneaza. Atributele magazinului care contribuie conjugat la crearea stilului sau particular sunt: pentru design-ul exterior - fatada, firma, vitrina, accesul in magazin; iar pentru design-ul interior - peretii interiori, pardoseala, plafonul, iluminarea.
Se cunosc trei configuratii de baza ale fatadei:
● fatada in linie dreapta, realizata paralel cu axul strazii;
● fatada in unghi care creeaza un plus de atractivitate si interes;
● fatada arcada, avand la baza configuratia fatadei in linie dreapta, dar cu cateva nise pentru intrari si vitrine, creand astfel o atmosfera atractiva si relaxanta. Firma ,,Dani's Collection'' are fatada in linie dreapta,realizata paralel cu axul strazii. Firma sau emblema, este mijlocul de comunicare eficienta a magazinului cu mediul sau extern. Ea ajuta oamenii sa gaseasca magazinul, sa cunoasca ce vinde acesta. Stabilind numele si tipul afacerii comerciale, firma corespunde cu imaginea pe care magazinul ,,Dani's Collection'' doreste sa o comunice clientilor sai. Vitrina, este importanta pentru a convinge clientul sa intre in magazin prima oara. Accesul in magazin, este proiectat astfel incat sa ii incurajeze clienti sa intre in interiorul sau. Peretii interiori, sunt folositi pentru a segmenta spatiul magazinului departajand zonele de vanzare de cele care sprijina vanzarea. Pardoseala, este parte integranta a design-ului interior al unui magazin si indeplineste o mare functionalitate in asigurarea conditiilor de intretinere a curateniei si de protectie a marfurilor expuse si a echipamentului comercial existent. In magazinul ,,Dani's Collection'' ea a fost schimbata in 2007 si este mai rezistenta la traficul intens, usor de curatat, uscata si fara obstacole pentru clienti si personal. Plafonul, contribuie, de asemenea, la atmosfera unei incaperi. La iluminarea magazinului ,,Dani's Collection'' se utilizeaza: lumina incandescenta - folosita in general, deoarece asigura un intreg spectru de culori, si lumina fluorescenta sau lumina de vapori metalici care dau o irizare albastra care confera culorilor o nuanta nenaturala.
I.3.Tehnologia amenajarii suprafetei de vanzare Organizarea interioara a suprafetei de vanzare reprezinta, intr-o anumita masura, modul de prezentare a magazinului, "argumentul" sau, maniera sa de exprimare in cadrul dialogului pe care-l stabileste cu clientela. O asemenea viziune, presupune ca magazinul sa fie proiectat din interior spre exterior, incepand de la punctul de vanzare. Atat in proiectarea noilor magazine, cat si in remodelarea celor existente, se urmareste, in esenta, crearea unei ambiante care sa promoveze in cel mai inalt grad vanzarile, realizarea unei legaturi optime intre diferitele componente ale sistemului pe care il formeaza ansamblul suprafetei de vanzare. Coeficientul de ocupare a suprafetei da vanzare este determinat astfel: Metri liniari de expunere a produselor: 60,5 Metri patrati suprafata de vanzare: 85
Cos[%] = (60 X 100) / 85= 70,5% Echipamentul comercial indeplineste un rol important in activitatea unui magazin, contribuind la folosirea optima a suprafetei de vanzare, la etalarea unei cantitati cat mai mari de marfuri si la crearea conditiilor favorabile de munca pentru vanzatori. Raportat la cerintele comertului modern, se apreciaza ca durata de viata a echipamentului comercial variaza intre 5 si 10 ani, depinzand de calitatea materialului si de frecventa consumatorilor in magazin. Evident, deteriorarea constituie primul criteriu de inlocuire a echipamentului unui magazin. Al doilea criteriu vizeaza functionalitatea echipamentului. Este vorba de asa-zisa " uzura morala", sub impactul careia diferitele tipuri de mobilier si utilaj nu mai corespund unei comercializari optime a marfurilor si nici normelor de rentabilitate si productivitate ale magazinului . Exemplul tipic, in aceasta privinta, il constituie casele de marcat, care trebuie inlocuite nu numai datorita uzurii fizice, ci si faptului ca nu corespund cerintelor unei gestiuni moderne. Pe plan mondial, se apeleaza din ce in ce mai frecvent la aparatajul electronic, capabil sa inregistreze operatiunile comerciale si, concomitent, sa codifice informatiile pe benzi magnetice in vederea prelucrarii ulterioare. Dispunerea mobilierului in magazin trebuie sa asigure folosirea intensive a spatiilor comerciale, pe orizontala si verticala, in vederea obtinerii unui grad optim de ocupare cu mobilier si respectiv de incarcare a salii de vanzare cu marfuri. Exista o corelatie certa intre marimea suprafetei de vanzare si dimensiunile maxime ale mobilierului de prezentare. Casele de marcat . In randul utilajelor de baza ale salii de vanzare se cuprind si casele de marcat. Cumparatorii apreciaza buna functionare a magazinului si dupa felul in care se desfasoara incasarea contravalorii marfurilor. Numarul caselor de marcat in diferitele tipuri de magazine trebuie in asa fel stabilit incat sa asigure un proces nestanjenit de incasare si sa preintampine aglomerarile. Amplasarea caselor de marcat se face astfel incat sa favorizeze utilizarea unei tehnologii comerciale moderne, eficiente. Amenajarea de ansamblu, a magazinului depinde de numerosi factori: volumul si structura asortimentului de marfuri; formele de vanzare, in interdependenta cu tipul si dimensiunile mobilierului utilizat; frecventa cererii de marfuri a populatiei; obiceiurile de cumparare; zona de amplasare a magazinului si particularitatile sale constructive. In urma analizei efectuate si studierii factorilor care infulenteaza stabilirea numarului de case de marcat s-a hotarat folosirea unei singure case de marcat. Casa de marcat are un rol important in ansamblul magazinului asigurand procesul de incasare a contravalorii marfurilor. Stabilirea numarului caselor de marcat s-a realizat in functie de:
- numarul maxim de clienti care se afla intr-un anumit interval de timp in magazin 35 persoane intr-un interval de 120 minute; .
- timpul mediu de servire la casa a unui client 3 minute;
- durata totala de functionare a casei in intervalul de timp considrat 120 minute; Amplasarea casei de marcat a fost conceputa pentru a asigura circulatia nestanjenita a clientilor, evitarea situatiilor de aglomerare. Tipuri clasice de amenajari interioare si principiile ce stau la baza lor:
● gruparea marfurilor in functie de destinatia utilizarii lor.
● gruparea marfurilor in raport cu categoriile de populatie carora li se adreseaza.
● gruparea marfurilor in raport cu natura cererii in care se subdivid, la randul lor pe grupe de marfuri, subgrupe de marfuri, articole, sortimente. Cunoastem patru principale tipuri de amenajare de ansamblu a unui magazin:
● Dispunerea tip grila, in care grupele de produse sunt expuse liniar, pe tipuri de culuare paralele, intrerupte de culuare asezate perpendiculare pe primele. De regula, supermagazinele folosesc dispunerea tip grila. Acest tip de amenajare asigura o exploatare eficienta a magazinului desi din punct de vedere al clientului poate deveni stanjenitoare, partile perimetrale ale suprafetei de vanzare fiind mult mai aglomerate.
● Dispunerea flux liber, unde asortimentul de marfuri este grupat pe familii si subfamilii de produse, pentru a facilita miscarea libera, nestructurala a clientilor. In aceasta dispunere se utilizeaza spatiul mai putin eficient decat dispunerea grila.
● Dispunerea tip boutique, in care gruparea asortimentului de marfuri se realizeaza astfel incat fiecare familie de produse constituie un raion bine individualizat, cu propriul stil si o ambianta specifica. Adesea, fiecare shop prezinta marfuri de marca de la un singur producator. Acest sistem de amenajare reclama costuri de constructie si de securitate mai ridicata.
● Dispunerea tip bucla, raioanele poseda o fatada pe aceasta piata circulara. Acest tip de amenajare incita clientii sa circule liber in magazine si sa efectueze cumparaturile pentru produse de "impuls" in mai multe raioane. Firma ,,Dani's Collection'' a integrat in modelul sau dispunerea marfurilor in tip boutique. Organizarea interioara a unui magazin reprezinta, modul sau de prezentare, exprimarea sa in cadrul dialogului cu clientela. De aceea, atat in proiectarea noilor magazine, cat si in remodelarea celor existente, se urmareste, crearea unei ambiante care sa promoveze in cel mai inalt grad vanzarile si realizarea unei legaturi optime intre componentele sistemului format in ansamblul suprafetei de vanzare. Urmarirea atenta a comportamentului clientelei de circulatie si a vanzarilor realizate este fara indoiala ,cel mai bun criteriu de adaptare a asortimentului la cerintele pietei unui punct de vanzare .Acesta adaptare presupune , in paralel , atat introducerea unoi noi articole , cat si retragerea altora din vanzare . Daca introducerea unor noi articole nu reclama un efort deosebit , in schimb , opertia de eliminare a altora ridica o serie de probleme . Astfel , in ceea ce priveste articolele susceptibile de a fi inlocuite , ele se pot determina prin utilizarea unoi "clasament "al intregii game sortimentale oferite de un punct de vanzare , intocmit prin unul din urmatoarele procedee:
● listarea marfurilor in ordinea descrescatoare a aportului in volumul total al vanzarilor valorice , mentionandu-se si cantitatile desfacute ;
● intocmirea unui clasament asemanator , pe baza unui coeficient complex (K) care are in vedere , pe langa desfacerile realizate (D) , cota adaosului comercial (A) si frontului linear de expunere utilizat (L) specific fiecarui produs , dupa relatia : K=(A x D)/L Stocul de etalare se impune a fi avut in vedre , in primul rand , necesitatea asigurarii unei suprafete minime pentru prezentarea asortimentului de marfuri , stiut fiind faptul ca exista un raport intre numarul de exponate dintr un anumit reper si posibilitatea realizarii unui volum optim al vanzarilor.Se admite , astfel , ca sunt necesare minimum doua sau trei bucati din acelasi articol pentru ca acesta sa aiba sansa de a opri privirea unui client.Altfel spus se poate presupune ca unei cresteri a linearului unui raion ii corespunde o crestere a volumului vanzarilor , insa aceasta crestere este limitata prin existenta a doua restrictii:
-un nr minim de bucati dintr-o anumita referinta care , daca nu este atins nu perminte realizarea unei vanzari corespunzatoare ;in literatura de specialitate acest numar este cunoscut sub denumirea de "facing"
-un prag de saturatie peste care daca se trece nu se va obtine o sporire a vanzarilor .
Exista asdar un raport intre cresterea linearului si cea a vanzarilor , un raport, denumit elasticitatea linearului.Aceasta elasticitate va trebui masurata in toate simularile de impantare a marfurilor in sala de vanzare dupa formula urmatoare:
E=(ΔV x L) / (ΔL x V)
In care:
E=elasticitatea vanzarilor
V=vanzarile
L=linearul
ΔV si ΔL=cresterea vanzarilor si respectiv a linearului
In cazul cand E tinde catre zero,"facingul" se apropie de pragul de saturatie. In cazul firmei ,,Dani's Collection'' E=(2 x 22) / (4 x 25)=0,88.

I.4.Fluxul marfurilor si ambalajelor in interiorul magazinului Acest flux reprezinta miscarea marfurilor pe intregul circuit al magazinului din momentul primirii lor de la furnizori pana in momentul vanzarii lor si eliberarii catre cumparator, acesta fiind punctul de plecare in actiunea de proiectare a magazinului. Cerintele indeplinite de firma ,,Dani's Collection'' privind organizarea moderna si eficienta a fluxului marfurilor:
● separarea fluxului marfurilor de fluxul cumparatorilor;
● intrarea marfurilor in magazin se face prin usa din fata in afara orelor de program sau in zilele cu flux redus de cumparatori ;
● reducerea distantei parcurse de marfuri intre punctele de intrare si desfacere a acestora in unitate . Cap. II TEHNICI PROMOTIONALE UTILIZATE LA NIVELUL MAGAZINULUI
II.1.Tehnica de etalare a marfurilor In etalarea marfurilor firma ,,Dani's Collection'' indeplineste urmatoarele principii :
• Produsele trebuie sa fie dezirabile :
⎫ Aceasta presupune ca pretul, prezentarea si conditionarea produsului sa raspunda motivatiilor pentru care clientii se adreseaza magazinului.
• Produsele trebuie sa fie liber oferite :
⎫ Scopul de a lupta contra obstacolelor care pot sa "ascunda" produsele, de a transfera stocurile de marfuri in sala de vanzare, la indemana si la vederea clientului.
• Produsele trebuie sa fie lesnicios accesibile. Etalarea marfurilor pe rafturi asigura senzatia de abundenta si de varietate a ofertei. Marfurile se rotesc pe rafturi pentru ca ele sa fie decoperite de clienti. Produsele ieftine se expun printre cele scumpe si la toate este specificat pretul.
Locul de expunere se gaseste in urma unor incercari repetate prin care se studiaza impactul lor asupra clientilor. Marfurile care se vand mai greu se aduc in fata, deoarece clientii sunt mai atenti la intrare. Marfurile care se vand mai repede se expun langa usile de la depozit, dar si printre cele cu circulatie lenta.
Produsele se expun grupat. Modul de grupare poate fi diferit.Produsele existente in suprafata de vanzare trebuie sa prezinte pretul lor. Amenajarea vitrinelor se face astfel incat :
⎫ sa puna in valoare articolul ;
⎫ sa formeze dorinta de cumparare ;
⎫ sa furnizeze informatii despre utilizare ;
⎫ nu se expun multe marfuri in vitrina ;
⎫ fiecare produs trebuie sa constituie un punct de atractie ;
⎫ vitrina trebuie sa se schimbe cat mai des ;
⎫ trebuie mentinuta o curatenie perfecta in vitrina. Rolul etalarii marfurilor are ca finalitate cresterea vanzarilor si implicit sporirea profitului comerciantului. De aici si importanta deosebita pe care orice comerciant ar trebui sa o acorde etalarii marfurilor. In cazul magazinului analizat prin etalare se doreste:
• atentionarea clientului asupra asortimantului de marfuri si a modalitatilor in care aceasta poate fi achizitionata;
• atragerea si oprirea clientului pentru a putea fi informat despre avantajele achizitionari unui produs;
Magazinul ,,Dani's Collection'' nu prezinta vitrina si foloseste pe post de vitrina geamul. Trecatorii pot vedea produsele etalate in apropierea geamului datorita vizibilitatii bune pe care iluminatul o asigura.
II.2.Arta de a vinde

Tipul de vanzare practicat in magazinul ,,Dani's Collection'' se bazeaza pe alegerea libera a marfurilor de catre consumatori. Aceasta forma de vanzare este asemanatoare autoservirii numai ca exista si un vanzator, plata se face la acesta. Presupune:
a. expunerea deschisa a marfurilor;
b. amplasarea grupelor de marfuri pe suprafata de vanzare tinand seama de inrudirea dintre ele;
c. alegerea libera a marfurilor;
d. existenta unei zone a vanzatorului;
e. ridicarea marfurilor de pe mobilierul de prezentare direct de catre cumparatori;
f. ambalarea se face de catre vanzator.
II.3.Tehnici de publicitate la locul de vanzare
1. Publicitatea prin marca.
Pune pe primul plan reformatia si argumentatia. Ea urmareste valorificarea reputatiei unei intreprinderi sau marci de renume. La locul de vanzare se va organiza un stand separat cu buna iluminare pentru a scoate in evidenta produsele respective, mobilier special si suporti de prezentare. Obligatoriu va fi prezentata emblema. Se mai amplaseaza un panou cu text explicativ asupra caracteristicilor produselor.
2.Publicitatea prin ambalaj.
Ambalajul modern nu are doar rol de protectie ci si de comunicare intre produs si client. Va informa cat mai complet clientul asupra produsului respectiv. Rolul reformativ va creste in comparatie cu publicitatea asupra produsului respectiv. Cu cat este mai estetic cu atat va atrage atentia si va favoriza luarea deciziei de cumparare a clientilor. Joaca rolul de vanzator mut in autoservire.
3.Publicitatea prin etichetare
Eticheta constituie un element de informare si de mare randament estetic si comercial. Se caracterizeaza prin: forma dreptunghiulara, de obicei, text scurt, concis, inteligent redactat, scris corect si usor vizibil, material folosit: carton.
4.Publicitatea prin expozitii de marfuri in interiorul magazinului
Expozitiile sunt manifestari ocazionale ce au drept scop informarea publicului cumparator asupra progreselor realizate in domeniul bunurilor si serviciilor. Prezinta mai multe produse dintr-o grupa de marfuri inrudite. Sunt organizate intr-un loc distinct cu mobilier adecvat grupei si cu un bogat sortiment de articole si cu material informativ interesant. Organizarea unei expozitii va tine cont de: sortimentul produselor, amplasarea de panouri informative, etichetarea fiecarui produs, etalarea se va face sugestiv, delimitarea spatiului necesar, realizarea unui cadru estetic. Magazinul ,,Dani's Collection'' foloseste dintre tipurile de publicitate expuse mai sus decat publicitatea prin marca si publicitatea prin etichetare.
II.4.Publicitate:mijloace si tehnici de realizare Publicitatea este una din componentele marketing mix-ului. Importanta ei trebuie atent considerata de factorii de decizie, hotarirea de a face sau nu publicitate fiind cel putin la fel de importanta ca si hotaririle privitoare la celelalte componente ale mix-ului. Pentru o companie care se respecta, publicitatea nu trebuie sa fie o activitate anexa, menita sa recreeze sau sa dea satisfactia unei efemere celebritati pe piata cu ocazia citorva aparitii la televiziune, radio sau in presa. Ea trebuie sa fie o preocupare intensa si profesionala, in permanenta cautare de noi mijloace de exprimare si promovare, oricind gata sa intervina pentru a influenta piata in favoarea produsului promovat. Publicitatea este o investitie importanta care nu numai ca aduce beneficii materiale importante dar si alte beneficii, greu de cuantificat fara ajutorul unor studii precise, dar care uneori depasesc in importanta beneficiile materiale. Citeva dintre acestea sunt: recunoastere, prestigiu, credibilitate etc. Publicitatea este un complex de activitati prin care un mesaj cu semnificatie comerciala privind un produs sau o firma este prezentat publicului prin presa, radio, televiziune, video, afise,cinematograf sau posta.Publicitatea cuprinde toate actiunile care au drept scop prezentarea indirecta ( nepersonala) - orala sau vizuala - a unui mesaj in legatura cu un produs, un serviciu sau firma, de catre orice sustinator (platitor) identificat.Cu alte cuvinte, prin actiunile de publicitatea intreprinderea urmareste sa asigure o cuprinzatoare informare a publicului in legatura cu activitatea, cu produsele si serviciile sale, cu marcile sub care acestea sunt prezentate pe piata, sa-l convinga si sa-l determine in efectuarea actului de cumparare. Ea vizeaza, pe termen lung, modificari de comportament la nivelul diferitelor categorii de consumatori, ca si mentinerea fidelitatii acestora fata de oferta intreprinderii. In proiectarea continutului, in alegerea formelor si mijloacelor utilizate in realizarea publicitatii,orice firma trebuie sa aiba in vedere cateva caracteristici ale publicului, in calitate de receptor de informatii publicitare, si anume:
- dorinta publicului de a fi tratat ca un partener activ si exigent in dialogul cu agentii pietei
- manifestarea unor disponibilitati diferentiate de reactie fata de fenomenul publicitar
- capacitatea de a-si exprima propriile idei si exigente fata de acest gen de activitate. Avand un asemenea rol si desfasurandu-se in conditiile unui mediu economico-social concurential si tot mai dinamic, publicitatea serveste atat ca instrument strategic, cat si ca mijloc tactic.Intr-adevar, actiunile de publictatea sunt antrenate in scoupri diferite, se adreseaza marelui public sau unor segmente determinate ale pietei. Judicios organizata si dirijata, publicitatea poate contribui efectiv la stimularea cererii de consum. Practica demonstreaza ca, de regula, comunicatia publicitara constituie unul din mijloacele de transformare, pe termen lung, a cererii de consum in comportament de cvumparare efectiv. Ea trebuie insa conjugata cu actiunea altor mijloace de comercializare si promotionale intrucat, singura, desi necesara si chiar indispensabila, actiunea sa nu poate fi nicioadata suficienta pentru promovarea intereselor comerciale ale firmei, in scopul sporirii eficientei activitatii sale.
Cap. III TEHNOLOGIA AMENAJARII DEPOZITULUI
III.1.Amplasarea depozitului de marfuri pe criteriul organizarii nationale a vehicularii produselor Depozitul este un spatiu in care se stocheaza marfurile. El poate apartine producatorului (magaziile de produse finite, depozitele de materii prime), unui angrosist (depozite intermediare din care se fac repartitii), unui detailist (un depozit central din care este alimentat depozitul magazinului) sau unui agent comercial. Depozitele pot fi in proprietatea comerciantilor sau pot fi inchiriate. Firma ,,Dani's Collection'' are depozitul, precum si suprafata de vanzare in proprietatea sa. Principalele tipuri de depozite sunt:
a) depozite de colectare - in ele se depun loturi mici pentru a se forma loturi mari pentru expeditie ;
b) depozite de repartizare - acumuleaza loturi mari pentru a se livra loturi mici ;
c) depozite de pastrare - sunt necesare cand productia nu are acelasi ritm cu cererea (ex. legumele) ;
d) depozite de tranzit - permit schimbarea mijlocului de transport (exista in gari sau porturi) .
In functie de specializarea pe care o au, depozitele pot fi:
a) depozite strict specializate - se amenajeaza pentru pastrarea produselor ce necesita conditii speciale (ex. sare, cartofi, etc.) ;
b) depozite specializate - sunt organizate pentru grupe de marfuri care au nevoie de aceleasi conditii de pastrare (confectii, cosmetice, etc.) ;
c) depozite combinate - sunt destinate pentru mai multe tipuri de marfuri (textile, incaltaminte, etc.) ;
d) depozite generale - pentru categorii de produse (alimentele);
e) depozite mixte - pentru a putea stoca mai multe categorii de produse.
In functie de orientarea lor, depozitele sunt :
a) depozite orientate spre productie - amplasate astfel incat sa colecteze marfurile de la mai multi producatori;
b) depozite orientate spre clienti - amplasate astfel incat sa alimenteze mai multe puncte de servire. Firma ,,Dani's Collection'' dispune de un depozit de colectare,specializat si orientat spre clienti. Prin alegerea locului de amplasare a depozitului s-a urmarit atingerea urmatoarelor obiective :
● stabilirea celor mai scurte si mai rapide cai de vehiculare a marfurilor;
● respectarea principiului teritorial prin stabilirea judicioasa a zonei de aprovizionare;
● localizarea depozitului in zona special amenajata. Factorii care influenteaza modalitatea de vehiculare a marfurilor sunt legati de participantii la procesul de distributie a marfurilor:
● producatorii, distribuitorii, transportatorii si utilizatorii :
● repartizarea teritoriala a productiei bunurilor de consum influentand fluxul de marfuri, intensitatea acestora, distantele parcurse etc.
● repartizarea teritoriala a consumului, acesta avand o raspandire teritoriala accentuata in oras, cererea de bunuri de consum fiind semnificativa in profil teritorial.
● reteaua de transport este dezvoltata asigurand deplasarea produselor in cele mai bune conditii, cu cheltuieli de transport reduse. Mijloacul de transport utilizat de catre magazinul ,,Dani's Collection'' este un autoturism marca Dacia Logan care se afla intr- o stare de functionare foarte buna. Depozitul a fost construit tinandu-se cont de toti factorii de influenta care conditioneaza intr-o masura sau alta amplasamentul optim al depozitului in conditiile unor costuri de depozitare minime, asigurand cele mai scurte si rapide cai de vehiculare, etc. In buna desfasurare a activitatii magazinului, depozitul de marfa apare ca o parte componenta a magazinului avand rolul sa asigure o desfasurare corespunzatoare a procesului de aprovizionare, adica sa asigure alimentarea cu marfa a magazinului la timp, in cantitatile si sortimentele necesare, cerute de clientela.
III.2.Dimensionarea optima a depozitului Organizarea interioara a depozitului trebuie sa respecte o serie de reguli:
a) mentinerea ordinei si sigurantei de pastrare a marfurilor;
b) identificarea cu usurinta a fiecarui articol;
c) accesul facil la fiecare articol fara a deplasa alte produse;
d) preluarea marfurilor din depozit dupa principiul "primul intrat, primul iesit". Stocarea in depozit se face in functie de viteza de circulatie a produselor depozitate. Produsele depozitate pentru un timp scurt sunt stocate in apropierea culoarului principal de circulatie, cele care sunt stocate pentru mult timp sunt asezate in zonele mai indepartate. Ca tehnici de depozitare pot fi:
a) depozitarea pe sol;
b) depozitarea pe rafturi.
Depozitarea pe sol - produsul depozitat va fi asezat nemijlocit pe podea si daca ambalajul prin capacitatea si stabilitatea lui, permite suprapuneri, acestea se fac pana la o anumita inaltime, corespunzatoare conditiilor tehnice ale muncii:
• inaltimea maxima pana la care pot fi preluate manual in conditii de siguranta este de 1,60 m;
• inaltimea maxima de ridicare normala este de 1,40 m;
• inaltimea maxima atinsa cu o mana este de 2 m.
Depozitarea pe rafturi - se pot folosi rafturi simple, stivuirea cu rame, palete, dulapuri cu sertare.
[pic]
III.3. Dotarea depozitului cu mobilier si utilaje comerciale In firma ,,Dani's Collection'' se urmareste exploatarea rationala a suprafetei depozitului, reducerea timpului de aprovizionare si usurarea muncii personalului operativ. Rafturile de dulap sunt amplasate de- a lungul peretilor interiori ai depozitului ( magaziei pentru marfuri) cu inaltimea de 4m si latime de 0,5- 1m, avand 4 nivele structurate. Criteriile economice de alegere si determinare a necesarului de utilaje comerciale se refera, in principal, la pretul de cumparare a utilajelor respective, la costurile exploatarii acestora. Utilajele trebuie sa corespunda operatiilor de vehiculare a marfurilor in depozit si realizarea unor costuri cat mai mici. Criteriile de baza luate in considerare la alegerea utilajelor sunt productivitatea muncii si cheltuielile necesare procurarii utilajelor respective. Totodata trebuie sa se cunoasca si sa se analizeze:
-felul marfurilor si modul lor de ambalare pe durata transportului;
-mijloacele de transport in care sosesc si pleaca marfurile la si din depozit;
-felul operatiilor de vehiculare;
-locul unde au loc aceste operatiuni;
-sistemul constructiv al depozitului si posibilitatea de aplicare a tehnologiilor moderne de depozitare. In gama utilajelor pentru prevenirea si combaterea incendiilor sunt utilizate instinctoare de diferite capacitati cu spuma carbonica.
Eficienta economica a operatiilor din depozit se poate constata efectuand calculul ce porneste de la determinarea numarului de muncitori necesari si a cheltuielilor aferente executarii manuale a acestui volum de operatii.Stabilirea numarului necesar de muncitori pentru executarea manuala a unor operatii se face cu relatia: N=VP, unde
N- numarul de muncitori necesari efectuarii operatiei;
V- volumul mediu zilnic al operatiilor efectuate (cantitatea medie de materiale sau de produse finite ce se incarca, se descarca, se sorteaza, se transporta si se depoziteaza intr- o zi).
P- norma de lucru pe zi la aceleasi operatii pentru un muncitor. In cazul magazinului ,,Dani's Collection'' N =4/2=2.Rezulta ca este nevoie decat de maxim 2 muncitori pentru a efectua operatiile necesare in depozit.
Concluzii
Toate elementele utilizate la obtinerea ambiantei magazinului au rolul de a atrage cat mai multi clienti, prin calitate si simplitate.Personalul magazinului este calificat si are un rol important in luarea deciziei de cumparare a clientului. Astfel, personalul cunoaste foarte bine :
• asortimentul de marfuri aflat in magazine;
• elementele de identificare a produselor. Magazinul ,,Dani's Collection'' acorda o importanta deosebita publicitatii pe care o realizeaza prin sumele cheltuite in acest scop si prin alegerea modalitatilor de publicitate. Modalitatile de publicitate sunt reprezentate de : ● publicitatea in presa;
● pliante si prospecte. In viitor magazinul ,,Dani's Collection'' isi propune urmatoarele obietive:
● modernizarea tehnologiei;
● deschiderea unui nou magazin cu acelasi nume in centrul Ploiestiului;