Mecanismul Politic al Protectionismului

Al Janadi Marwan Florea Simona-Elena Grupa 8 EAI

Motivatia adoptarii de masuri protectioniste ridica multe semne de intrebare. Teoria economica a relevat din abundenta efectele negative ale unor asemenea masuri in raport cu avantajele pe care le pot genera. Caracterul suboptimal al masurilor protectioniste este recunoscut nu doar de sustinatorii economiei de piata in forma ei pura, care privesc invariabil interventia statului drept o cale sigura de reducere a eficientei mecanismelor pietei, ci si de multi dintre cei care recunosc legitimitatea masurilor cu scop redistributiv in economie. Indreptatirea automata la o anumita compensatie a grupurilor negativ afectate de concurenta externa se bucura de o anumita respectabilitate. Sustinatorii ei insista asupra consideratiilor de echitate, care ar fi incalcate prin suportarea de catre anumite grupuri a unei poveri disproportionate a costurilor de ajustare ce permit sporirea castigurilor societatii in ansamblul sau. S-a ajuns sa se stabileasca o analogare intre indreptatirea la compensatie a grupurilor dezavantajate de liberalizarea comertului si dreptul consacrat la compensatie pentru proprietarii de bunuri expropriate pentru cauze de interes public. Deciziile de recurgere la masuri protectioniste sunt, in ultima instanta, decizii politice. Ca atare, indiferent de cauzele economice din care isi trag radacinile, ele trebuie sa aiba niste mobiluri imediate care sa se regaseasca in sfera politicului. Imposibilitatea unui „joc cu suma pozitiva” in competitia electorala explica propensiunea cvasiautomata a decidentilor politici pentru masuri redistributive, iar absenta unor mecanisme automate de redistributie prin subventii duce inexorabil la protectionism. Promovarea propriilor interese este una din ipotezele fundamentale ale economiei de piata. Transpusa in arena politica, aceasta ipoteza se refera la capacitatea diferitelor grupuri de presiune de a influenta rezultatele jocului politic. In perspectiva modelelor bazate pe preeminenta consideratiilor de ordin social, politicile comerciale pot fi explicate prin preocuparea decidentilor politici de a asigura realizarea anumetelor obiective pe care le considera ca fiind imbratisate de marele public in general. Intre aceste obiective pot fi amintite: preintampinarea situatiilor in care anumite grupuri sociale sufera pierderi substantiale de venit, prezervarea ”statu quo-ului”in ce priveste distributia veniturilor, evitarea riscurilor. In forma lui primara, sistemul international este anarhic, fiecare stat urmarind sa-si promoveze interesele nationale fara a tine seama prea mult de efectele externe ale propriei politici comerciale urmate. Un stat „mare” este mai interesat de promovarea unor obiective extraeconomice legate de modelarea unui anumit climat la scara globala. Este ceea ce SUA au facut in perioada imediat postbelica, cand au promovat liberalizarea comertului ca pe un instrument menit sa sporeasca prosperitatea mondiala, conducand firesc la o mai amre stabilitate politica interna si consolidarea democratiei in statele partenere. Desi mecanismul politic al protectionismului comercial nu poate fi explicat printr-un singur model comportamental, la originea lui se afla o continua interactiune intre solicitantii de protectie si furnizorii acesteia. Mobilurile celor doi factori ai ecuatiei pot fi privite prin prisme diferite.Marea majoritate a autorilor care s-au aplecat asupra cercetarii acestor aspecte impartasesc opinia ca principalul mobil al activitatii politicienilor este dorinta de a accede/ a se mentine la putere. Spre deosebire de alte decizii aflate la indemana politicienilor, cele din domeniul politicii comerciale creeaza intotdeauna castigatori si perdanti. O atare situatie este evident neconvenabila pentru politicieni. Din acest motiv, furnizorii de protectie recurg adesea la tactici prin care sa dea satisfactie ambelor tabere. Doua asemenea tactici sunt „simularea” acordarii de protectie si „acordarea indirecta” de protectie. Practicarea la scara larga a celor doua tactici are drept rezultat faptul ca extrem de putine dintre masurile protectioniste existente in tarile dezvoltate sunt adoptate nemijlocit pe cale legislativa „Simularea” acordarii de protectie pleaca de la premisa ca, din perspectiva consideratiilor politice, perceptia publicului asupra activitatii politicienilor este mai importanta decat activitatea in sine. I.M. Destler citeaza trei actiuni ale politicienilor care sunt cruciale pentru a-si asigura realegerea: luarea de pozitii, mediatizarea acestora si asumarea meritelor, constatand ca „nici una dintre acestea nu necesita un impact real asupra politicilor urmate”. Prin tactica „acordarii indirecte de protectie”, politicienii urmaresc sa-si degaje propria raspundere atunci cand actiunile lor duc la rezultate protectioniste. In loc sa adopte masuri protectioniste care servesc anumitor grupuri specifice, politicienii pot adopta acte normative care sa faciliteze impunerea de restrictii comerciale prin mecanisme administrative. In acest fel, politicienii ” canalizeaza” cererile de protectie catre niveluri ierarhice de decizie inferioare, protejandu-si pozitia indiferent daca protectia este acordata sau nu. Ca orice masura redistributica, protectia acordata anumitelor grupuri de interese are repercusiuni negative asupra altor grupuri. Economia politica a protectionismului comercial distinge mai multe grupuri ale caror interese sunt lezate de restrictionarea importurilor. Cel mai important este cel al consumatorilor care au de suportat costul unor preturi mai ridicate decati in conditii de liber schimb si a caror libertate de alegere este diminuata. Un alt grup de interese care are de pierdut este format de industriile care utilizeaza ca input-uri bunuri al caror import este supus restrictiilor. Diferitele industrii potential afectate negativ nu au insa interese concrete convergente, ceea ce limiteaza posibilitatea ca ele sa actioneze in concert. Restrictionarea importurilor are un impact negativ asupra comerciantilor. Capacitatea lor de a restrictiona nu este neglijabila, dar este limitata de probleme organizationale care deriva din eterogenitatea lor, ca si de dependenta lor fata de producatorii interni. Exista mai multe motive datorita carora interesele industriilor cu o semnificativa dependenta de exporturi sunt puse in pericol prin adoptarea de masuri protectioniste in tara de origine. In primul rand exista o presupozitie de prejudiciu de principiu, iar in al doilea rand reducerea posibilitatilor acestora de a obtine devize afecteaza negativ capacitatea lor de a importa. Exista o serioasa prezumtie ca ultimul considerent mentionat reprezinta cel mai important mobil care determina industriile exportatoare sa faca o opozitie activa adoptarii de masuri protectioniste. Teama de retorsiune a grupurilor interne dependente de exporturturi este un factor intens exploatat de interesele externe care pot fi afectate de adoptarea de masuri protectioniste. O categorie de interese a caror influenta in evitarea impunerii de masuri comerciale restrictive a fost relativ putin studiata in literatura de specialitate sunt cele externe. Avem aici in vedere nu numai exportatorii impotriva carora sunt aplicate aceste restrictii ci, in anumite cazuri, chiar producatorii din tari terte care se tem ca restrangerea posibilitatilor de acces pe o anumita piata va duce la accentuarea concurentei externe pe propriile piete nationale. Cele mai studiate activitati de lobby extern sunt cele ale Japoniei, care dedica resurse financiare importante si un mare volum de imaginatie acestor activitati. Mai ales in Statele Unite, interesele nipone au edificat o vasta retea de lobby si activitati de public relations care le permit sa-si prezinte punctele de vedere de o maniera articulara si extrem de vizibila, atat fata de diferitele oficialitati, cat si fata de marele public. Bugetul estimat al activitatilor japoneze de lobbying s-ar ridica la circa 400 milioane dolari pe an, suma egala cu totalul cheltuielilor facute de cele doua principale partide americane in campania electorala pentru Congres din 1988. Una dintre cele mai profunde cauze ale influentei mai puternice exercitate asupra decidentilor de grupurile de interese protectioniste rezida in existenta unui „dezechilibru cronic intre cei care beneficiaza de protectie comerciala si cei care ii suporta costurile”. Discrepanta pronuntata intre intensitatile intereselor contrare. Distributia beneficiilor si costurilor implicate de masurile protectioniste favorizeaza in mod vadit adoptarea de asemenea masuri. Aceasta importanta trasatura a fost remarcata si sintetizata foarte bine inca in urma cu 70 de ani de Pareto, in urmatorii termeni: „O masura protectionista furnizeaza avantaje mari unui numar redus de persoane si cauzeaza unui numar foarte mare de consumatori doar o pierdere minora. Aceasta circumstanta faciliteaza punerea in aplicare a masurii protectioniste.” Diferenta in ceea ce priveste capacitatea de organizare a grupurilor cu interese opuse. Principalul factor care genereaza o capacitate superioara de organizare a grupurilor protectioniste in raport cu cele afectate negativ de protectie il constituie intensitatea diferita cu care se manifesta problema free-riding-ului. Asimetria informatiei. Pierderile asociate ajustarilor structurale determinate de concurenta importurilor sunt extrem de „vizibile”. Ele se manifesta pe termen scurt si sunt de regula concentrate in anumite regiuni sau intreprinderi difuze si uneori neobservabile cu ochiul liber. Astfel, chiar si atunci cand acordarea de protectie la importul unor bunuri antreneaza un cost important pentru consumatori, este dificil pentru acestia sa depisteze acest cost si sa actioneze pe baza ipotezei abstracte a reducerii preturilor in cazul indepartarii masurii protectioniste. Precaritatea informatiei publicului larg este adesea intretinuta de campaniile de public relations ale lobby-urilor protectioniste. Ca urmare, opinia publica ajunge chiar sa sustina uneori solicitarile de introducere a unor masuri protectioniste, mai ales atunci cand ele sunt prezentate in termenii unui conflict intre interesele „nationale” si respectiv, „straine”. Asimetria informatie de care dispun cele doua grupuri de interese poate fi amplificata de relativa lippsa de transparenta a proceselor care se desfasoara pe palierul administrativ al ofertei de protectie. In fine, este relevant faptul ca problema asimetrie informatiilor se pune si intre solicitantii si furnizorii de protectie, evident in favoarea primilor. Caracterul inerent partinitor al sistemului institutional. Numeroase analize ale cadrului institutional din tarile dezvoltate releva existenta unor caracteristici care, prin simpla lor existenta, favorizeaza grupurile cu interese protectioniste in detrimentul celorlalte. Pe de alta parte, foarte putine structuri guvernamentale includ in componenta lor agentii carora li se pot adresa direct consumatorii. Chiar si acolo unde ele exista, mandatul lor este definit in termeni foarte restransi, iar influenta lot asupra proceselor decizionale din executiv este minimala. Inertia. Protectia acordata anumitelor interese are o foarte mare greutate inertiala. Ea poate fi pusa in evidenta de faptul ca in vreme ce perioadele de recesiune se caracterizeaza printr-o escaladare marcata de masurile protectioniste, fazele de relansare nu aduc necesarmente o reducere semnificativa a acesor masuri. Aceasta inertie se datoreaza in principal faptului ca odata acordata, protectia creaza dependenta din partea beneficiarilor si asteptari rationale cu privire la perpetuarea ei. Inertia cererii de protectie se poate manifesta si sub o alta ipoteza, care ilustreaza foarte bine efectul autoreproducator al masurilor protectioniste. Astfel, concesiunile obtinute de anumite grupuri protectioniste maresc probabilitatea ca alte grupuri sa solicite, la randul lor, sa fie protejate. Corectarea asimetriei informationale. Sporirea gradului de constientizare publica a costurilor protectiei se impune cu necesitate. In acest scop trebuie urmarita atat cresterea transparentei actiunilor guvernamentale cat si instituirea unor mecanisme care sa permita evaluarea sistematica a consecintelor pe care sunt susceptibile a le antrena masurile protectioniste. Progresele realizate in aceasta directie, fara a fi spectaculoase, sunt totusi notabile. In canada, de pilda, a fost instituita practica insotirii oricaror propuneri de acte normative de catre o „evaluare a impactului reglementarii”. Contracararea discrepantei dintre intensitatea intereselor contrare. In general,, beneficiile protectiei sunt concentrate, in vreme ce costurile pe care le comporta sunt dispersate. De aici si gradul diferi de intensitate cu care fiecare categorie de interese actioneaza pentru a si le proteja. Caracterul dispersat al costurilor protectiei nu este o trasatura invariabila. Mai ales pentru producatorii care folosesc drept input-uri produse al caror import este restrictionat, costurile se pot dovedi foarte importante. Motivarea grupurilor potential lezate de masurile protectioniste. Interesele exportatorilor si ale companiilor transnationale pot constitui o utila contrapondere a presiunilor protectioniste. De aceea una din modalitatile de temperare a grupurilor protectioniste consta in „ridicarea mizei” pentru cele doua categorii de interese. Echilibrarea cadrului institutional. S-a aratat anterior ca structura cadrului institutional are inerente implicatii partinitoare in favoarea grupurilor de interese protectioniste. In afara de restructurarea din temelii a aparatului guvernamental, care este mai dificil de realizat, aceasta trasatura poate fi atenuata prin masuri de „second-best”. O prima masura ar aceea de a conferi intereselor potential lezate de masurile protectioniste un statut echivalent cu cel al solicitantilor de protectie. Iar o a doua modalitate consta in intarirea constrangerilor reprezentate de angajamentele internationale asumate de fiecare tara. Combaterea inertiei. Din varii cauze explorate anterior, masurile protectioniste odata introduse se dovedesc dificil de inlaturat. O modalitate de a facilita eliminarea lor consta in includerea unor „clauze de extinctiune” in mecanismele administrative de protecti, care asigura incetarea automata a interventiei la capatul unei perioade predeterminate

Variabile explicative ale protectiei Descoperirea cauzelor considerentelor nemijlocite care determina recurgerea la masuri protectioniste este o problema asupra careia s-au aplecat numerosi autori.Valentele explicative si predictive ale modelelor utilizate sunt mai degraba reduse.Faptul se datoreaza nu numai multimii variabilelor care pot afecta fenomenul analizat,ci si dificultatii de a exprima multe din aceste variabile in forme cuantificabile.Problemelor de masurare a variabilelor explicative li se adauga si dificultatea cuantificarii variabilei endogene. Variabilele exogene luate in considerare pot explica comportamentele pe partea cererii de protectie,a ofertei sau interactiunea strategica dintre ele.Dificultati suplimentare provin din faptul ca una si aceeasi variabila poate afecta in sens opus comportamentul solicitantilor si respective pe ce lal furnizorilor de protectie. Variabile macroeconomice Situatia economica de ansamblu:exista o serioasa prezumtie ca protectionismul comercial este un fenomen contraciclic.El se manifesta cu mai mare acuitate atunci cand cresterea economica este deprimata,iar somajul este in ascensiune.Se poate presupune ca in absenta constargerilor international reprezentate de consolidarile tarifare operate sub egida GATT,escaladarea protective vamale in perioada postbelica ar fi fost mult mai inseminate. In general,ipoteza ca sporirea gradului de protectie este asociata cu declinul PNB este confirmata de mai multi autori.Pe de alta parte,deteriorarea climatului economic de ansamblu ii pune pe decidenti in situatia de a lua anumite masuri de sustinere a celor mai active grupuri de interese din societate. Situatia balantei comerciale.Deficitele comerciale sunt adesea associate cu accentuarea masurilor protectioniste.Corelatia pozitiva dintre cele doua variabile a fost pusa in evidenta si de unele analize enpirice.O alta perspective asupra acestei legaturi pleaca de la premisa ca situatia balantei comerciale aproximeaza,intr-o oarecare masura gradul de competivitate international a producatorilor interni. Inflatia.Relatia dintre inflatie si masurile protectioniste nu este univoca pentru producatorii de bunuri concurate de importuri.Pe de o parte o infalie ridicata favorizeaza cresterea importurilor si in consecinta o mai mare nevoie de protectie a producatorilor interni.Pe de alta parte insa,perioadele de inflatie ridicata sunt correlate cu deprecierea in termini reali a monedei nationale. Cursul de schimb.Nici relatia dintre evolutia cursurilor valutare si dinamica protectie nu poate fi pusa in termini neechivoci.Desi in mod empiric a putut fi constatata o excaladare a protectionismului simultat cu aprecierea in termini reali a monedei nationale.Concluzia care pare a se degaja in lumina consideratiilor expuse este ca nivelul in sine al cursurilor valutare are influente incerte asupra protectionismului. Variabile care caracterizeaza dimensiunea ramurii Exsista o puternica prezumtie potrivit careia,cu cat o ramura este mai mare,cu atat solicitarea ei pentru protectie va obtine un rezultat mai favorabil.Este de presupus ca o industrie mai mare este capabila sa atraga o mai mare receptivitate din partea decidentilor in primul rand datorita importantei fortei electorale pe care o reprezinta angajatii sai.Exista insa o dimensiune critica a ocuparii in ramura respectiva sub care protectia initial acordata este retrasa.Aceasta ipoteza este verificata empiric de studiul lui Carl Hamilton,cu privire la protectia acordata industriei de incaltaminte in tarile dezvoltate,care releva o escaladare a gradului de protectie acordat pan la inceputul anilor 80,urmata de renuntarea brusca la masuri protectioniste in toate tarile care le introdusera,pe fundalul reducerii fortei de munca angajate.
Variabile care caracterizeaza concentrarea productiei in cadrul ramurii Ipoteza formulate cu privire la aceste variabile tinde sa stabileasca o corelatie pozitiva intre gradul de concentrare si gradul de protectie obtinut.Explicatia unei asemenea corelatii ar decurge din faptul ca cererea de protective a industriilor concentrate este reputata a fi mai puternica:pe de o parte,numarul limitat de membrii ai grupului diminueaza problemele de free riding;pe de alta parte,dimensiune avantajelor individuale obtinute de fiecare membru sunt de natura sa ii motiveze puternic demersurile protectioniste.Gradul ridicat de concentrare a unui ramurii poate indica si posibilitatea exercitarii unei pozitii dominante pe piata.Validarea acestei ipoteze de catre studiile empirice intreprinse nu este insa evident.Oposibila explicatie ar fi aceea ca trebuie facuta distinctia intre un grad inalt de concentrare a productiei unei ramuri si numarul redus de firme din ramura respectiva. Variabile geografice Doua variabil din aceasta categorie sunt susceptubile sa exercite o influenta particulara in procesul de obtinere a protectiei.
Concentrarea geografica a ramurii.Doua perspective se confrunta cu privire la sensul influentei exercitate de aceasta variabila.Pe de o parte,concentrarea geografica mareste substantial costul perceput al esecului ramurii respective.Pe de alta parte,industriile dispersate din punct de vedre geographic sunt capabile sa mobilizeze un mai mare numar de voturi.Studiile care si-au propus sa verifice aceste ipoteze alternative au ajuns nvariabil la concluzia ca dispersia geografica este mai probabil sa determine un grad mai ridicat de protectie.
Amplasarea geografica a ramurii.Ilustrarea importantei acestei variabile se bazeaza in mare masura pe dovezi anecdotice care pun in evident coincidenta dintre circumscriptiile electorale ale politiciienilor influenti si localizarea ramurilor beneficiare de protectie.Alte exemple illustrative include: * Tratamentul extreme de favorabil de care se bucura cultivatorii americani de bumbac ,pe fundalul masivei prezente a congresmenilor din statele sudice in comitetele pentru agricultura si buget al Congresului. * Sporirea de catre Administratia Reagan a restrictivitatii contingentelor de importuri textile ale S.U.A. in decembrie 1983. * Opozitia peristenta a Frantei in anii ’70,fata de liberalizarea cimpleta a importului de carne de ovine din Marea Britanie. Variabile care caracterizeaza forta de munca utilizata in cadrul ramurii
Un aspect care poate fi anazilzat din mai multe perspective este acela al influentei nivelului salariilor platite in ramura respective.Un nivel redus al salariilor este de natura sa justifice acordarea de protectie ca pe o masura de asistent sociala sui generis.Nivelul redus al salariilortinde sa fie asociat cu saracia si cu o prezenta importanta in ramura respective a salariatilor apartinand unor categorii considerate dezavantajate(minoritati entice,femei),ceea ce adduce in dezbaterea considerente de echitate si justitie sociala care nu sunt indiferente nici publicului larg,nici decidentilor. Pe de alta parte,cererea de protectie provenita din aceste ramuri este mai putin convingatoare decat cea articulate de alte industrii.In primul rand,”muncitorii cu venituri si calificari scazute nu sunt recunoscuti pentru buna organizare a actiunilor lor de lobby”(Odell-1990). Concluziile studiilor empirice nu permit conturarea unei corelatii evidente intre nivelul salariilor si gradul de protectie.Evidenta anecdotica nu este nici ea mai edificatoare.Cazul cel mai pregnant de industrie protejata care reuneste trasaturile examinate mai sus (cel al textilelor)poate fi atribui in mai mare masura altor variabila,in primul rand dimensiunii fortei de munca ocupate si dispersiei geografice. Ipoteza influentei in sens afirmativ a salariilor scazute ar putea fi imfirmata si prin constatarea ca ramauri cu salraii net superioare mediei pe ansamblul sectorului manufacturier au generat niveluri inalte de [rotecite,pe perioade indelungate . Gradul de sindicalizare a ramurii este o alta variabila exogena care poate fi luata in considerare.Acesta tinde sa fie ascoiat pozitiv cu acordarea de protectie ,din doua motive:existent unei organizatii gata constituite faciliteaza procesul actiunii colective ,iar salariile ridicate pe care le genereaza de regula un grad inalt de sindicalizare amplifica intensitate cererii de protective. Alte variabile * Elasticitate cererii pentru bunurile produse de o anumita ramura * Specificitatea factorilor de productie utilizati intr-o ramura * Importanta exporturilor * Importanta importurilor

Structuri institutionale si reflectarea lor in mecanismul politic al protectionismului In cea mai simpla expresie a sa, un sistem institutional producator de protectionism se bazeaza pe convergenta de interese din cadrul “triunghiului de fier” (politicieni, birocrati, purtatori de interese particulare).Aceasta convergenta se explica prin faptul ca interesele fiecarei laturi a triunghiului pot fi servite prin recurgerea la protectionism: birocratii doresc sa aiba cat mai multe parghii administrative la dispozitie, intr-un domeniu cat mai vast; grupurile de interese doresc sa obtina cat mai multe avantaje din partea autoritatilor, deci voteaza pentru politicienii care pot dispensa asemenea avantaje; politicienii urmaresc succesul electoral, in care scop ofera asemenea avantaje, care sunt distribuite prin canale administrative Desi , in ansamblul lor, atat ramura executiva cat si cea legislativa au drept functie de maximizat bunastarea societatii in general, promovarea interesului general este mai probabila din partea executivului decat din cea a legislativului. Mecanismul politic prin care cererea de protectie este filtrata si canalizata catre palierele deciozionale care o pot valida depinde de trasaturile particulare ale sistemului de guvernare din fiecare tara.Diferentele semnificative pot fi constatate intre sistemele national –unitare( Japonia) , federative(S.U.A), sau cu componente supranationale(UE). Mecanismul politic al protectionismului in S.U.A Trasatura fundamentala a acestui mecanism in Statele Unite rezida in pronuntatul sau caracter legalistic . Acest caracter imprima o anumita rigiditate procesului de formulare a politicii comerciale dar este la originea unui sistem bazat pe transparenta si responsabilitate.Formularea politicii comerciale este influentata de complexul elaborate de contraponderi care caracterizeaza intregul system politic American si care a fost proiectat in scopil de a inhiba posibila pripeala a actiunii guvernamentale. Separatia puterilor in stat , este mai pronuntat in Statele Unite decat in orice alta atra dezvoltata. Aceasta prezinta dublul avantaj al impartirii raspunderilor pe plan intern si a unei mari marje de manevra fata de partenerii comerciali externi. Caracterul legalistic al mecanismului de formulare a politicii comerciale americane reiese si din rolul de prim ordin pe care sistemul il rezerva manifestarii formale(prin recugerea la procedeuri prestabilite , a intereselor particulare). Introducerea de masuri protectioniste este in mult mai mare masura decat in alte tari, rezultatul derulaii unei procedure iar nu al deciziei discretionale ale autoritatilor. De aceea, procesul decisional American in materie de politica comerciala este caracterizat in mai mare masura prin prezentarea in contradictoriu a argumentelor decat prin negocieri indreptate spre obtinerea unui consens. Masurile de poltica comerciala adoptate sunt in mult mai mica masura reflectarea preferintelor decidentelelor decat rezultatul judecarii de catre acestia a oportunitatii implementarii unor propuneri ce le sunt prezentate.

Mecanismul politic al protectionismului in UE Analiza resorturilor mecanismului politic al protectonismului in UE este complicate de necesitatea de a lua in considerare ceea ce se petrece nu numai la nivelul institutiilor comunitare , ci si la nivelul statelor membre, ale caror obiective pot fi transpuse in decizii ale acestor unitati. UE este singura grupare integrationista semnatara a Acordurilor negociate sub egida GATT/OMC , ceea ce ilustreaza competentele extreme de largi ale institutiilor comunitare in material politicii comerciale. Sistemele politice din tarile member ale UE au o trasatura comuna care le diferentiaza substantial de sistemul American : relatia mult mai stransa dintre executive si legislative, rezultata din importanta mult mai mare a partidelor in viata politica, ca si din traditia ca membrii executivului sa fie recrutati din randurile membrilor forurilor legislative.Mecanismul politic al portectionismului in UE se bazeaza mai mult pe relatii consensuale decat pe prezentarea in contradictoriu a argumentelor. Statele membre care sunt mai inclinate catre optiuni protectioniste pot incerca sa depaseasca acest impediment prin masuri unilateral de protective luate la nivel national.
Mecanismul politic al protectionismului in Japonia Principala acaracteristica a mecanismului politic japonez, care afecteaza sensibil posibilitatile de a-l analiza, rezida in foarte limitata lui transparent. Sistemul japonez este legalistic in forma , dar foarte discretionar in continut. O trasatura importanta a mecanismului politic japonez deriva din existenta unei foarte bine marcate diviziuni din responsabilitati intre dieta, care are competente exclusive in materie de masuri tarifare de protective si executiv ale carui prerogative in materii de gestionare a masurilor netarifare de protectie sunt extreme de cuprinzatoare si in general necontestatbile pe cai judiciare.Dintre cele trei sisteme analizate, cel japonez este cel mai putin adaptat unor sustineri in contradictoriu a punctelor de vedere diferite. Procesul decizional este nu numai puternic tributar notiunii de consens ci chiar orientat in directia generarii acestuia.O alta masura care singularizeaza Japonia intre amrile puteri comerciale ale lumii contemporane este absenta unei ierarhii clare intre diferitele paliere de luare a deciziilor. In fapt sistemul politic japonez a permis afirmarea a foarte putine “personalitati “,adica a unor politicieni cu agende proprii,pe care au reusit sa le promoveze:Shigeru Yoshida,Kakuei Tanaka,Yasuhiro Nakasone. Exista o larga perceptie a faptului ca, in ultima analiza , membrii palierului politic sunt foarte putin capabili sa isi impuna propria agenda in confruntare cu exponentii prin excelenta ai palierului administrative: birocratia. In versiunile sale extreme , aceasta perceptive tinde inverseze raporturile ierarhice natural considerand ca birocratii sunt in masura sa ii controleze pe politicieni. Rolul palierului administrative de decizie(birocratia) in mecanismul politic al protectiei In general,birocratii sunt mai favorabilli decat politicienii introducerii si mentinerii de masuri protectioniste, neavand nici un fel de stimulente directe pentru a se lasa orientate in deciziile lor de consideratii mai largi de ordin economic sau politic.Multi autori si-au propus decelarea mobilurilor care ii anima pe membrii aparatului birocratic. Demersurile lor explicative au condus la conturarea catorva functii de utilitate cu valabilitate generala: * Prezervarea si extinderea domeniului de competenta * Maximizarea bugetelor allocate institutiilor carora apartin * Dezvoltarea carierei(exclusive prin avansarea in ierarhie) Promovarea acestor obiective este adesea generatoare de protectionism atat in mod direct cat si in mod indirect.Aceste trasaturi generale se regasesc intr-o masura mai mare sau mai mica in mecanismele politice ale tuturor tarilor dezvoltate.
S.U.A
In general birocratia Americana este considerate a avea cea mai mica libertate de manevra intre sistemele politice ale tarilor dezvoltate, datorita posibilitatilor largi existente pentru a contesta deciziile institutiilor administrative pe cale juduciara sau cvasijudiciara.
UE
Trasaturile birocratiei din UE trebuie nuantate datorita suprapunerii unei functiuni publice europene cu cele din statele membre. In primul rand exista un inalt grad de segmentare si sectorializare a procesului decisional, care se accentueaza pe masura ce cresterea numarului tarilor membre a antrenat sporirea numarului “ comisariilor pentru care au trebuit create portofolii”. S-a ajuns astfel in situatia incat Comisia sa aiba trei “ ministere ale relatiilor externe “ separate, fiecare responsabila cu anumite zone geografice. In al doilea rand , accentuarea criticilor la adresa Comisiei din perspective lipsei sale de reprezentativitate a generat o miscare de cultivare a organismelor neguvernamentale si de consultare cvasistematica a lor cu privire la diferite masuri initiate de Comisie, ca si o cultura de receptivitate si solicitudine fata de demersurile acestora. Caracteristicile aparatelor birocratice din principalele tari ale membrelor UE releva diferente uneori notabile.
Japonia
Birocratia japoneza este cea mai puternica din toate tarile dezvoltate. Aceasta are un formidabil spirit de coeziune interna, dar membrii sai au o cultura institutional foarte apropiata: 80% din functionarii publici de rang inalt provin din departamentul de drept al universitatii Tokyo.
Alte institutii implicate direct in mecanismul politic al protectionismului In multe din tarile dezvoltate functioneaza institutii publice si private, inclusive academic care analizeaza aspectele mai largi ale politiclor comerciale interne si exercita intr-o anumita influenta asupra procesului decisional legat de acestea. In mod special trebuie relevata existent unor entitati publice dar dotate cu un anumit grad de autonomie.
S.U.A: comisia pentru comert international ( ITC) .Aceasta comisie a fost infiintata in 1916 de catre congres cu scopul de a furniza indrumari stiintifice si obiective asupra modulului de formare a politicii comerciale americane.
Japonia. Ca reactive la numeroasele critici formulate in legatura cu practicile de elaborare a legilor si altor reglementari fara vreo consultare publica , majoritatea ministerelor japoneze si-au creat comitete sau comisii consultative dintre acestea , cel mai relevant pentru formularea politicii comerciale este Consiliul Tarifar al Ministerului de Finante, care isi da avizul cu privire la toate chestiunile vamale , ca si asupra contingentelor la import si a impunerii de taxe antidumping sau compensatorii.
Canada: tribunalul Canadian pentru comert international(CITT). Acest organism are o natura eclectic, care impleteste functii de natura administrative si de natura consultativa.
Australia: comisia de industrie. Acest organism a fost creat in 1922 sub numele de Consiliul Tarifar ca un “ tampon” intre procesul formularii politicii comerciale si actiunea grupurilor de interese.
Interfata dintre mecanismul politic intern al protectionismului si relatii internationale In mod obisnuit, unitatea de analiza a mecanismului politic al protectionismului o reprezinta tarile impunatoare. Masurile protectioniste adoptate de anumite tari tind sa relaxeze constrangerile existente in alte tari cu privire la recurgerea la instrumente de protectie comerciala. Constrangerile legate de relatiile international se manifesta si prin aceea ca ele afecteaza “ functiile de utilitate” ale decidentilor interni. Modul de receptare in mecanismul politic intern a constrangerilor de natura international depinde in buna masura de structurile institutionale existente. Sistemele politice democratice nu sunt in general cel mai bine adaptate pentru a permite procesele de negociere sa se desfasoare cu rapiditate si eficienta dar ofera o contrapondere mai mult decat suficienta prin incomparabil superioara fiabilitate a angajamentelor asumate in cursul negocierilor.
Constrangerile institutionale interne se manifesta sub cel putin trei aspecte : * Al pozitiei in ieirarhia actelor normative; * Al “ automaticitatii” aplicarii lor * Al posibilitatii subiectilor de drept de a se preleva de prevederile lor Sub raportul impactului sau asupra sensului dominat al politicii comerciale promovate la nivel international, interactiunea dintre consideratiile de politica externa si mecanismul politi este biounivoca.
Promovarea obiectivelor de politica externa prin politica comerciala In perioada contemporana , tara ale carei demersuri de politica comerciala au fost cel mai puternic influentate de considerente geopolitice, este fara indoiala S.U.A Promovarea unor obiective de politica comerciala prin intermediul politicii externe O utilizare sistematica a relatiilor externe pentru promovarea unor obiective de politica comerciala se petrece in domeniul marilor contracte de export .
Importanta structurilor institutionale la scara international Structura unro regimuri international de reglementare cum este cel edificat sub egida GATT/OMC faliciteaza cooperarea international, reducand incertitudinea si costurile de tranzactie ale operatorilor economici Cateva considerente asupra instrumentelor de protective din perspective mecanismului politic al protectionismului Acest paradox major isi gaseste explicatia in particularitatile diferitelor instrumente care afecteaza functiile de utilitate atat ale furnizorilor de protective, cat si ale solicitantilor in sensul ca maximizarea acestor functii necesita cu precadere recurgerea la anumite instrumente. Masurile antidumping si antisubventii apar cel mai frecvent decat masurile de salvgardare, iar aceasta discrepant a fost in continua crestere, pana la virtual disparitie a celor din urma. Aceasta evolutie nu poate fi disociata de mecanismul politic prin care cele doua tipuri de masuri sunt filtrate. Aceasta permite obtinerea cu mai mare usurinta de protective prin actiuni antidumping si antisubventii decat prin mecanisme de salvgardare. Recurgerea la masuri antidumping reflecta si dezechilibrul mult mai pronuntat care apare, in legatura cu utilizarea acestor instrumente, intre interesele protectioniste si cele antiprotectioniste.

STUDIU DE CAZ
Politica comerciala a Germaniei

Politica comerciala este o parte componenta a politicii economice unui stat,care vizeaza sfera relatiilor economice externe ale acestuia.Ca si politica economica este atributul fiecarui stat.Politica comerciala re[rezinta totalitatea reglementarilor adoptate de un stat cu caracterr administrativ,juridic,fiscal,bugetar,etc.,in scopul promovarii sau restrangerii schimburilor comerciale externe si a protejarii economiei nationale de concurenta straina. In calitate de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene (UE), toate reglementările Uniunii Europene se aplică integral Germaniei. Sistemul de tarifare şi regimurile pieţelor agricole ale Germaniei sunt dictate de acordurile de comercializare ale Uniunii Europene, cum ar fi cu Mercosur, Africa de Sud, ţările ACP sau cu ţările cel mai puţin dezvoltate, sunt negociate şi puse în aplicare la nivelul UE Ca unul dintre fondatorii Comunităţii Economice Europene şi, în cea mai mare putere economică în cadrul UE, Germania este cel mai mare contribuitor net la bugetul european. Aproape 43 la sută din contribuţia totală netă la bugetul european a fost acoperită de Germania în 2004. Alti majori contribuabili sunt Marea Britanie, Olanda, Italia, şi Belgia. Obiectivul Germaniei pe termen lung este acela de a reduce contribuţia netă si a echilibra sarcina financiară între ţările partenere europene şi să armonizeze în continuare politicile economice europene.
Politica de comercializare a Germaniei cea mai lungă a fost langa frontierele cu ţările noi membre ale UE, Polonia şi Cehia. Ca rezultat, Germania a fost cel mai puternic susţinător al integrării tarilor centrale şi de est în Uniunea Europeana. Astfel , exporturile germane agricole în noile state membre au depăşit importurilor din aceste tari. Pe de altă parte, sindicaliştii de muncă germani şi întreprinderile mici sunt îngrijoraţi de concurenţa cu salariile mici plătite în noul stat membru al tarilor din UE. In plus , mai mic de mediu şi de standardele de protecţie a muncii au potenţialul de a face produsele din aceste ţări considerabil mai puţin costisitoare decât cele produse în Germania.
Germania a fost cea mai mare naţiune tranzacţionara din lume, dar aproximativ 64 la sută din exportul său este cu alte tari.
Importurile agricole germane, inclusiv produsele forestiere din Statele Unite, s-a ridicat în anul 2005 la 1.67 bilioane dolari. Aceasta inseamna 2,9 % din totalul de produse agricole germane importate Majoritatea bunurilor de export din SUA în Germania sunt soia, migdale, tutun, vin şi produse din peşte. Aceste produse reprezintă aproximativ 55 % din exporturile SUA catre Germania. Exporturile SUA catre Germania, in prezent la risc, sunt mărfuri vrac derivate din soiuri de biotehnologice din cauza cerinţelor de etichetare pentru produsele alimentare şi hrana biotehnologica pentru animale impuse în aprilie 2004.
Exporturile germane din produsele alimentare şi furaje sunt predominant pe deplin prelucrate pe valoarea adăugată Liderul grupului de produse sunt produsele lactate, care reprezintă aproximativ 14 la sută din exporturile germane. Exporturile agricole de produse din carne au reprezentat 12 %, produsele de panificaţie şi bomboanele 15 %, iar tutunul, cafeaua, ceaiurile si băuturile alcoolice 15 % din exporturile germane. Regiunile - tinta sunt ţări vecine ale UE, care primesc circa 80 la sută din totalul exporturilor agricole germane. Exporturile germane către Statele Unite au crescut constant şi depăşind volumul importurilor din Statele Unite, pentru prima dată în 2005, în valoare de 1.9 miliarde dolari în anul 2005 sau de aproape 3 % din totalul produselor alimentare şi hranei pentru animale. In ciuda puterii monedei euro, exporturile germane de produse din lemn s-au triplat in ultimii 5 ani, ajungand la valoarea de 0,7 bilioane dolari in 2005.
Poziţia Germaniei privind politica în domeniul comerţului cu produse agricole s-a schimbat în ultimii şase ani şi este mai puţin de susţinere a liberalizarii comertului. Germania este în continuare un susţinător al unei faze fără probleme în procesul de liberalizare, dar se opune propunerii SUA si OMC pentru Runda Doha. Spre deosebire de propunerea SUA, Germania cere ca problemele non-comerciale, cum ar fi bunăstarea animalelor, protecţia muncii, precum şi standardele de mediu să fie incluse în procesul de nogociere. Germania a sprijinit puternic reforma intermediară cuprinzătoare a UE a politicii agricole in 2003.
Politicienii germani argumentează în prezent că nu mai există loc pentru scăderea barierelor de acces pe piata. Din punctul lor de vedere, Uniunea Europeană a făcut suficient pentru a deschide pieţele lor la competitia tarilor din lumea a treia.
Subvenţiile la export pentru transferurile în afara UE sunt gestionate şi reglementate de către diferitele regimuri. Germania nu acorda alte subventii pentru export. Intr-o măsură limitată, exporturile către ţările non-UE sunt sprijinite de activităţi de promovare din Agentia de promovare a pietei centrale pentru Agricultură (CMA), precum si Wine Marketing Board. Cele doua organizatii sunt fondate prin programele de verificare obligatorii.
Locul Germaniei în economia mondială

Din punct de vedere economic, Germania se numără printre cele mai dezvoltate ţări din lume,cu un nivel înalt al producţiei şi productivităţii, precum şi al veniturilor, dar şi cu un sistem perfecţionat de prestaţii sociale şi un standard ridicat de bunăstare.