Thomas Harris – The silence of the lambs
Hannibal Lecter – psychiatrist, psychopath, purveyor of ghastly canapés – is an ambiguous presence in Thomas Harris’s Red Dragon (1981) and its sequels. Rarely the outright villain, he tends to play the role of a genteel monster with whom the reader is, scandalously, invited to sympathise.
In The Silence of the Lambs, the best of Harris’s novels, the FBI requires Lecter’s insight in order to catch serial killer Buffalo Bill, who enjoys parading about in the flayed skins of his victims. Clarice Starling, a pretty trainee agent, is sent to visit Lecter in prison and charm him into offering help.
Clarice Starling, still doing her years at the training academy and a part of the Bureau's behavioural sciences unit, is called upon to participate in one of the goriest, strangest cases the Bureau has ever seen. She is sent to talk to Hannibal Lecter, an ex-psychologist who is currently residing in a high security mental asylum.
Lecter, having been sentenced to a whole life in an asylum due to his cannibalistic tendencies, establishes an odd sort of relationship with Starling. They work together, to track the movements and the thoughts of a fast-moving psychopath.
A strange partnership emerges as secrets from Starling's past are revealed. It isn't the fact that there's a man capable of murder on the loose that scares her, it's the man who's safe behind bars that does.
There's your run-of-the-mill crime novels, and then there's The Silence of the Lambs. Reading the former would be a great way to pass the time of day and learn the elaborate terms used in criminology. The latter will haunt you till the very end and raise your perceptions of a good mystery novel.
Harris' eye for detail is incredible. He is gifted with the rare ability to inject a haunting sense of nonchalance into the oddest of scenarios. The questions that are left running through the reader's mind at the end of novel are almost painful.
This is possibly one of the only novels I've read, where the chain of events and level of description almost rivals the characters themselves (Hannibal Lecter excepted).
There are two brilliantly villainous characters in this book. The rather obvious one being the murderer who the FBI pursues throughout the novel. The rather less obvious one being the genius locked up in the asylum, who helps in solving the case and has thoughts, sinister beyond imagining, running through his head.
There are some great characters in The Silence of the Lambs. My favourites are Starling, Crawford and—sorry got to say it—Dr Lecter; Hannibal the Cannibal has a certain panache. There are a few characters that I found suitably annoying as well: Senator Martin, for instance, and her flunky Krendler. The person who really wound me up the wrong way though, was Lecter's Jailer Dr Chilton. But you need a few characters to hate in a novel. As for Buffalo Bill, I wanted to see him get what was coming to him, but somehow he just didn't get on my nerves as much as Chilton etc.
I would STRONGLY RECOMMEND this book to every crime fiction lover. I would have rated it 4.5 stars but minus 0.5 for fading suspense in the end. I could anticipate the sequence of events. But it is a sheer amusement to read this novel. I would recommend this novel to you for it’s splendid dialogues, the cunning character of Dr Lecter and the title justification. I would rate “The Silence Of The Lambs” 4 stars out of 5.

Hannibal Lecter - psihiatru, psihopat, furnizor de tartine îngrozitoare - este o prezență ambiguă în Thomas Harris a lui Red Dragon (1981) și sechelele sale. Rareori personajul negativ pur și simplu, el tinde să joace rolul unui monstru binecrescut cu care cititorul este, scandaloasă, invitat să simpatizeze.

În Tăcerea mieilor, cel mai bun dintre romanele lui Harris, FBI-ul cere o perspectiva Lecter, în scopul de a prinde criminal în serie Buffalo Bill, care se bucurã de parading despre în piei jupuit victimelor sale. Clarice Starling, un agent destul de stagiar, este trimis să viziteze Lecter în închisoare și să-l farmece în oferirea de ajutor.
Clarice Starling, încă mai face ani de la Academia de formare și o parte a unității științelor comportamentale Biroului, este chemat să participe la unul dintre goriest, Biroul de cazuri ciudate și-a văzut vreodată. Ea este trimis să vorbească cu Hannibal Lecter, un fost psiholog, care este în prezent reședința într-un azil mintal de înaltă securitate.

Lecter, după ce a fost condamnat la o viață întreagă într-un azil din cauza tendințelor sale canibal, stabilește un soi ciudat de relație cu Starling. Ei lucrează împreună, pentru a urmări mișcările și gândurile unui psihopat în mișcare rapidă.
Un parteneriat ciudat apare ca secrete din trecutul lui Starling sunt revelate. Nu este faptul că există un om capabil de crimă pe liber pe care-i sperie, e omul care e în siguranță după gratii pe care le face.
Acolo run-of-the-mill romanele tale de crimă, iar apoi e Tăcerea mieilor. Citind dintâi ar fi o modalitate foarte bună de a trece timpul zilei și să învețe termenii folosiți în criminologie elaborate. Aceștia din urmă te va bantui pana la sfarsit si ridica perceptiile unui roman mister bun.

ochi Harris pentru detaliu este incredibil. El este înzestrat cu capacitatea rara de a injecta un sentiment de obsedanta nonșalanță în cele mai ciudate scenarii. Întrebările care sunt lăsate care trec prin mintea cititorului de la sfârșitul romanului sunt aproape dureroase.
Aceasta este probabil una dintre singurele romane am citit, în cazul în care lanțul de evenimente și a nivelului de descriere aproape rivalizează personajele însele (Hannibal Lecter) exceptate.
Există două personaje strălucit mârșave în această carte. Cel destul de evident fiind criminalul care a urmărit FBI pe tot parcursul romanului. Cel mai puțin evident, mai degrabă fiind geniul închis în azil, care ajută la rezolvarea cazului și are gânduri, sinistru dincolo de imaginarea, care trece prin capul lui.
Există unele personaje mari în tăcerea mieilor. Favoritele mele sunt Starling, Crawford și rău trebuie să-l-Dr spune Lecter; Hannibal canibalul are o anumita panaș. Există câteva personaje pe care le-am găsit enervant în mod adecvat, de asemenea: senator Martin, de exemplu, și lacheu ei Krendler. Persoana care ma înfășurat într-adevăr un drum greșit, deși, a fost Lecter Jailer Dr. Chilton. Dar ai nevoie de câteva personaje pentru a ura într-un roman. Cât despre Buffalo Bill, am vrut să-l văd ce se apropie de el, dar cumva el pur și simplu nu a primit pe nervi la fel de mult ca și Chilton, etc.
Mi-ar recomanda această carte pentru TĂRIE fiecare iubitor crima ficțiune. Mi-ar fi evaluat 4.5 stele, dar minus 0.5 pentru fading suspans în cele din urmă. Aș anticipa succesiunea evenimentelor. Dar este o distracție pură pentru a citi acest roman. Mi-ar recomanda acest roman pentru tine pentru că e dialoguri splendide, caracterul viclean al Dr. Lecter și justificarea din titlu. Mi-ar rata "The Silence of the Lambs" 4 stele din 5.